GHID PENTRU CÂNTĂREȚII DE LA BISERICILE DE ENORIE UNDE UTRENIA DUREAZĂ ÎN JUR DE O ORĂ, CÂNTĂRILE FIIND ARANJATE DUPĂ MODELUL TRANSILVĂNEAN AL PREOTULUI PROFESOR DIMITRIE CUNȚAN

PREOTUL: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

STRANA:

- Amin! apoi:

- Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu!

- Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu!

- Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru! (făcând de fiecare dată o închinăciune)

și se citesc cei doi psalmi

PSALMUL 19

1. Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.

2. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine.

3. Pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta bineplăcută săI fie.

4. Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău săl plinească.

5. Bucuranevom de mântuirea ta și întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.

6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.

7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.

8. Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.

9. Aceștia sau împiedicat și au căzut, iar noi neam sculat și neam îndreptat.

10. Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20

1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul și întru mântuirea Ta se va bucura foarte.

2. După dorirea inimii lui iai dat lui și de voia buzelor lui nu lai lipsit pe el.

3. Că lai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătății, pusai pe capul lui cunună de piatră scumpă.

4. Viață a cerut de la Tine și iai dat lui lungime de zile în veacul veacului.

5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă și mare cuviință vei pune peste el.

6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu fața Ta.

7. Că împăratul nădăjduiește în Domnul și întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.

8. Aflăse mâna Ta peste toți vrăjmașii Tăi, dreapta Ta să afle pe toți cei ce Te urăsc pe Tine.

9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;

10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei șii va mânca pe ei focul.

11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde și sămânța lor dintre fiii oamenilor.

12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.

13. Că îi vei pune pe ei pe fugă și cu arcul Tău vei ținti capul lor.

14. ÎnalțăTe, Doamne, întru tăria Ta, cântavom și vom lăuda puterile Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău; vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ; pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

PREOTUL: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

STRANA: Amin, apoi se citesc

TROPARELE CRUCII

Glas 1

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Glas 4

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creștini, dăruindu-le biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Ocrotitoare, neînfricată și neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce esti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întărește viața cea de obște a dreptmăritorilor creștini. Mântuiește pe cei ce i-ai rânduit să conducă și le dă lor biruința din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce ești una binecuvântată.

PREOTUL: cădind în fața Sfintei Mese rostește ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește!

STRANA: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

PREOTUL: Încă ne rugăm pentru Preasfințitul Episcopul nostru (Numele), pentru sănătatea și mântuirea lui.

STRANA: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

PREOTUL: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.

STRANA: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

PREOTUL: Încă ne rugăm pentru toți frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptmăritorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.

STRANA: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

PREOTUL: ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

STRANA: Amin! Întru numele Domnului binecuvintează, Părinte!

PREOTUL:: Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

STRANA: Amin!

®eține! Când se face slujbă cu Priveghere (ca în mănăstiri), toată partea de până aici a Utreniei nu se citește și nu se mai dă binecuvântarea pentru începutul Utreniei (Slavă Sfintei și Celei de o ființă ...), pentru că ea s-a zis încă de la începutul Vecerniei; În aceste cazuri, după ce preotul face sfârșitul Litiei, zicând : Binecuvântarea Domnului peste voi ..., strana răspunde: Amin și apoi : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire și citește cei șase psalmi ai Utreniei.

®eține! De la Paști până la Înălțare, această parte a Utreniei se lasă afară, iar preotul începe Utrenia cu: Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor, după care cântă o dată: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le, iar strana de încă două ori, iar în Săptămâna Luminată se rostesc Stihurile Paștilor cu Hristos a înviat din morți ... și, după Ectenia Mare se trece direct la Canonul Paștilor și celelalte ale Paștilor.

®eține! De la Duminica Tomii până la Înălțare nu se mai zic Stihurile Paștilor, ci, binecuvântând preotul cu Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor cântă o dată: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le, iar strana de încă două ori, după care,

STRANA: începe cu:

CEI ȘASE PSALMI AI UTRENIEI

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.

PSALMUL 3

1. Doamne, cât sau înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se scoală asupra mea;

2. Mulți zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!"

3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu.

4. Cu glasul meu către Domnul am strigat și ma auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Eu mam culcat și am adormit; sculatumam, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuieștemă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău, bine- cuvântarea Ta.

Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini.

PSALMUL 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale sau înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.

3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.

4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsatau peste mine.

5. Împuțitusau și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.

6. Chinuitumam și mam gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindumă umblam.

7. Că șalele mele sau umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.

8. Necăjitumam și mam smerit foarte; răcnitam din suspinarea inimii mele.

9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu sa ascuns.

10. Inima mea sa tulburat, părăsituma tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.

11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea sau apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.

12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.

13. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nuși deschide gura sa.

14. Și mam făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.

15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când sau clătinat picioarele mele, împotriva mea sau semețit.

17. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.

18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;

19. Iar vrăjmașii mei trăiesc și sau întărit mai mult decât mine și sau înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.

20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.

21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;

22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 62

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut disdedimineață.

2. Însetata de Tine sufletul meu, suspinata după Tine trupul meu,

3. În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt mam arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.

4. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.

5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De miam adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitusa sufletul meu de Tine și pe mine ma sprijinit dreapta Ta.

9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intravor în cele mai de jos ale pământului; dasevor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăudaseva tot cel ce se jură întru El, că sa astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.

În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia! Mărire Ție, Dumnezeule! (de 3 ori, fără închinăciune)

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 87

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.

2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,

3. Că sa umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad sa apropiat.

4. Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; ajunsam ca un om neajutorat, între cei morți slobod.

5. Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu Țiai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mâna Ta.

6. Pusumau în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.

7. Asupra mea sa întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale leai adus spre mine.

8. Depărtatai pe cunoscuții mei de la mine, ajunsam urâciune lor.

9. Închis am fost și nam putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.

10. Strigatam către Tine, Doamne, toată ziua, întinsam către Tine mâinile mele.

11. Oare morților vei face minuni? Sau cei morți se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?

12. Oare va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?

13. Oare se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar mam smerit și mam mâhnit.

17. Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale mau tulburat.

18. Înconjuratumau ca apa toată ziua și mau cuprins deodată.

19. Depărtatai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea, Doamne.

PSALMUL 102

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;

5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-sevor ca ale vulturului tinerețile tale.

6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelungrăbdător și multmilostiv.

9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtata de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.

14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusuȘia aminte că țărână suntem.

15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va înflori.

16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

19. Șiși aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.

20. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.

22. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 142

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzimă, întru dreptatea Ta.

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nui drept înaintea Ta.

3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutuma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.

4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.

5. Adusumiam aminte de zilele cele de demult; cugetatam la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale mam gândit.

6. Întinsam către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.

7. Degrab auzimă, Doamne, că a slăbit duhul meu. NuȚi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.

8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Aratămi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

9. Scapămă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.

10. Învațămă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieștemi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.

12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, și să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, și să nu intri la judecată cu robul Tău. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptății.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru. (de 3 ori)

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

PREOTUL: cădind în fața Sfintei Mese rosteşte ectenia mare : Cu pace Domnului să ne rugăm.

STRANA: dă răspunsurile cuvenite: Doamne miluiește!, închinându-se după cuviinţă la fiecare cerere a ecteniei.

PREOTUL: continuă cererile ecteniei până la:

Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

STRANA: Doamne miluiește!

PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o pomenim.

STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

STRANA: Ție, Doamne.

PREOTUL: rostește ecfonisul Ecteniei: Că Ţie se cuvin toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

STRANA: Amin.

Îndată după Ectenia mare STRANA începe să cânte, pe glasul de rând al Octoihului: Dumnezeu este Domnul..., cu aceste patru stihuri (Psalm 117:1, 11, 17, 22-23):

Stih: Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Stih: Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Stih: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Stih: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat întru ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Duminica, după "Dumnezeu este Domnul ..." se cântă troparul învierii de la glasul de rând, de două ori (caută-l la rânduiala Vecerniei).

TROPARELE ÎNVIERII PE CELE 8 GLASURI ALE OCTOIHULUI

Glasul 1

Piatra fiind pecetluită de iudei

şi ostaşii străjuind preacurat Trupul Tău,

înviat-ai a treia zi Mântuitorule,

dăruind lumii viaţă.

Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ţie,

Dătătorule de viaţă:

Slavă învierii Tale, Hristoase!

Slavă Împărăţiei Tale!

Slavă rânduielii Tale,

Unule, Iubitorule de oameni.

Glasul 2

Când Te-ai pogorât la moarte,

Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte,

atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii;

iar când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt,

toate Puterile cereşti au strigat:

Dătătorule de viaţă,

Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Glasul 3

Să se veselească cele cereşti

şi să se bucure cele pământeşti.

Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul,

călcat-a cu moartea pe moarte;

Cel întâi-născut din morți S-a făcut,

din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi

şi a dat lumii mare milă.

Glasul 4

Propovăduirea Învierii cea luminată

înţelegând-o de la înger ucenițele Domnului

şi lepădând osândirea cea strămoşească,

Apostolilor, lăudându-se, au zis:

Jefuitu-s-a moartea,

sculatu-S-a Hristos-Dumnezeu,

dăruind lumii mare milă.

Glasul 5

Pe Cuvântul, Cel împreună

fără de-nceput cu Tatăl şi cu Duhul,

Carele S-a născut din Fecioară

spre mântuirea noastră,

să-L lăudăm credincioşii şi să I ne închinăm;

că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce

şi moarte a răbda şi a scula pe cei morţi,

întru slăvită Învierea Sa.

Glasul 6

Puterile îngereşti la mormântul Tău

şi străjerii au amorţit;

şi sta Maria la mormânt,

căutând preacuratul Tău trup.

Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de el;

întâmpinat-ai pe Fecioara,

dăruind viaţă.

Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie!

Glasul 7

Zdrobit-ai cu Crucea Ta moartea,

deschis-ai tâlharului Raiul;

plângerea mironosiţelor o ai schimbat

şi Apostolilor a propovădui le-ai poruncit,

că ai înviat Hristoase Dumnezeule,

dăruind lumii mare milă.

Glasul 8

Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive,

îngropare ai luat de trei zile,

ca să ne slobozeşti pe noi din patimi.

Cel ce eşti Viaţa şi Învierea noastră,

Doamne, slavă Ţie!

apoi: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. și

TROPARUL SFÂNTULUI ZILEI DIN MINEI

este indicat sub subtitlul "La Utrenie ..."

apoi: Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

TROPARUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU - AL ÎNVIERII, pe glasul pe care s-a cântat Troparul Sfântului.

®eține! De se vor întâmpla Duminica doi sfinţi cu tropare deosebite, atunci se cântă Troparul Învierii de la glasul de rând de două ori şi troparul primului sfânt, o dată. Apoi, Slavă ... cu troparul sfântului al doilea, Şi acum si pururea ... şi troparul Născătoarei-Învierii, de la glasul pe care s-a cântat troparul sfântului al doilea.

®eține! De va fi Duminica vreun praznic împărătesc (afară de cele la care Mineiul face altă îndrumare) sau sărbătoarea unui sfânt cu polieleu, se cântă Troparul Învierii de la glasul de rând de două ori, Slavă ..., troparul sfântului, Şi acum .... şi troparul Născătoarei-Învierii de la glasul pe care s-a cântat troparul sfântului.

®eține! La praznicele împărăteşti cu dată schimbătoare, cât şi la: Înălţarea Sfintei Cruci, Naşterea Domnului, Botezul Domnului şi Schimbarea la Faţă nu se cântă Troparul Învierii ci troparul praznicului (de trei ori), în orice zi a săptămânii s-ar întâmpla.

®eține! La sărbătorile sfinţilor ce cad în cursul săptămânii, se cântă troparul sfântului de două ori, apoi Slavă ..., Și acum ... și troparul Născătoarei-învierii de la glasul pe care s-a cântat troparul sfântului.

TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU - ALE ÎNVIERII, PE CELE 8 GLASURI ALE OCTOIHULUI

Glasul 1

Gavriil zicând ţie, Fecioară: "Bucură-te!"

odată cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor,

întru tine chivotul cel sfânt,

precum a zis dreptul David.

Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile,

ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău.

Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine

Slavă Celui ce a ieșit din tine;

Slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin naşterea ta!

Glasul 2

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget,

toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu.

Cu curăţia fiind pecetluită şi întru feciorie păstrată,

cu adevărat Maică te-ai cunoscut,

născând pe Dumnezeu cel adevărat;

pe Acela roagă-L

să mântuiască sufletele noastre.

Glasul 3

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru,

te lăudăm Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Căci cu trupul cel luat din tine,

Fiul tău şi Dumnezeul nostru,

prin Cruce răbdând pătimire,

ne-a mântuit pe noi din stricăciune,

ca un iubitor de oameni.

Glasul 4

Taina cea din veac ascunsă

şi de îngeri neştiută,

prin tine, Născătoare de Dumnezeu,

celor de pe pământ s-a arătat,

Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată

şi Crucea de bunăvoie pentru noi primind;

prin care, înviind pe cel întâi zidit,

a mântuit din moarte sufletele noastre.

Glasul 5

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată!

Bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine!

Bucură-te, limanul cel neînviforat şi neispitită de nuntă,

care ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu!

nu înceta a te ruga

pentru cei ce cântă şi cinstesc naşterea ta.

Glasul 6

Cel ce pe cea binecuvântată ai numit-o maică a Ta,

venit-ai la patimă, prin hotărâre de bunăvoie

și strălucind pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam,

ai grăit Îngerilor:

Bucuraţi-vă împreună cu Mine,

că s-a aflat drahma cea pierdută!

Cel ce pe toate cu înțelepciune le-ai rânduit,

slavă Ţie!

Glasul 7

Ceea ce eşti vistieria învierii noastre,

pe cei ce nădăjduiesc în tine, Prealăudată,

scoate-i din prăpastie şi din adâncul greşelilor;

că tu, născând Mântuirea,

pe cei vinovaţi de păcat i-ai mântuit;

ceea ce mai înainte de naştere ai fost fecioară,

şi în naştere fecioară,

şi după naştere ai rămas tot fecioară.

Glasul 8

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară

şi răstignire ai răbdat, Bunule;

Care cu moartea pe moarte ai prădat

şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu,

nu trece cu vederea pe cei pe care i-ai zidit cu mâna Ta.

Arată iubirea Ta de oameni, Milostive;

primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu,

ceea ce Te-a născut pe Tine,

care se roagă pentru noi;

şi mântuieşte, Mântuitorul nostru,

pe poporul cel deznădăjduit.

®eține! La bisericile de enorie unde nu se citesc catismele, îndată după tropare, PREOTUL rostește Ectenia mică, cu ecfonisul Că a Ta este stăpânirea ..., apoi

STRANA: Amin!

și cântă primul rand de sedelne de la glasul de rând din Octoih:

SEDELNELE GLASULUI 1

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, / morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, / care a vestit femeilor Învierea. / Pe Tine Te slăvim, Pierzătorul stricăciunii, / la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, / la Unul Dumnezeul nostru.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cruce fiind pironit de voie Îndurate, / în mormânt fiind pus ca un mort, Dătătorule de viaţă, / stăpânirea morţii ai zdrobit cu moartea Ta, Puternice, / că de Tine s-au cutremurat portarii iadului; / Tu împreună ai înviat pe morţii cei din veac, / ca un Iubitor de oameni.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Maică a lui Dumnezeu pe tine te ştim toți, / cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, / care şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. / Pe tine te avem ocrotitoare, noi, păcătoşii; / pe tine izbăvire în ispite te-am câștigat, / singura cu totul fără prihană.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Femeile dis-de-dimineață au venit la mormânt / şi vedere îngerească văzând, s-au cutremurat: / mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a înspăimântat pe ele. / Pentru aceasta mergând, au vestit Ucenicilor Învierea./ Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; / şi pe cei pieriți i-a ridicat pe toți, / frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, / şi între morţi fiind socotit Tu, / Domnul Cel fără de moarte, / înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, / şi ai scos pe Adam din stricăciune. / Pentru aceasta puterile cerurilor strigau Ţie, / Dătătorule de viaţă: / Slavă pătimirilor Tale, Hristoase! / Slavă Învierii Tale! / Slavă smereniei Tale! / unule, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Marie, ceea ce eşti cinstit lăcaş al Stăpânului, / ridică-ne pe noi cei căzuţi / în prăpastia cumplitei deznădăjduiri / a greşelilor şi a necazurilor, / că tu ești mântuire și ajutătoare a păcătoșilor, / ocrotitoare tare şi mântuiești pe robii tăi.

SEDELNELE GLASULUI AL 2-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Iosif cel cu bun chip / de pe lemn coborând preacurat trupul Tău, / cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, / în mormânt nou, îngropându-L, L-a pus; / dar a treia zi ai înviat, Doamne, / dăruind lumii mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mironosiţelor femei / Îngerul care stătea lângă mormânt a strigat: / Mirurile se cuvin morţilor, / dar Hristos S-a arătat străin putreziciunii; / ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu-Fecioară, / pe tine te lăudăm, că prin crucea Fiului tău iadul s-a surpat / şi moartea s-a omorât, / cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; / Raiul am dobândit, desfătarea cea de demult. / Pentru aceasta mulţumind, slăvim pe Hristos Dumnezeul nostru, / ca pe Cel puternic şi singur mult-Milostiv.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Piatra mormântului neoprind a fi pecetluită, / ai dăruit tuturor piatra credinţei, când ai înviat, / Doamne, slavă Ţie!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata ucenicilor Tăi, / împreună cu mironosiţele femei se bucură cu un glas, / că sărbătoare de obște cu aceștia prăznuim, / întru slava şi cinstea Învierii Tale; / şi printr-înşii, Iubitorule de oameni, / Doamne, dă poporului Tău mare milă.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prea binecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu-Fecioară! / că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a robit. / Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, / Eva s-a liberat, moartea s-a omorât / şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând, să strigăm: / Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, / Cel ce ai binevoit aşa, slavă Ție!

SEDELNELE GLASULUI AL 3-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Hristos din morţi S-a sculat, începătura celor adormiţi. /Cel mai întâi născut decât zidirea / şi Făcătorul tuturor celor făcute; / firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. / Nu vei mai stăpâni de acum, moarte,/ că Stăpânul tuturor puterea ta o a surpat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu trupul moarte gustând, Doamne, / amărăciunea morţii ai contenit-o cu Învierea Ta, / și pe om împotriva ei l-ai întărit, / nimicirea blestemului celui de demult aducând, / Apărătorule al vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

De frumuseţea fecioriei tale şi de prea strălucirea curăţiei tale, / Gavriil, uimindu-se, a zis către tine, Născătoare de Dumnezeu: / Ce laudă vrednică voi aduce ţie? / Sau ce te voi numi pe tine? / Nu mă pricep și mă minunez! / Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: / Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită!

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

De neschimbarea Dumnezeirii Tale / şi de patima Ta cea de voie, Doamne, / întru sine spăimântându-se, iadul s-a tânguit: / mă cutremur de Ipostasul cel nestricăcios al trupului, / văd pe Cel nevăzut, tainic luptându-se cu mine. / Pentru aceasta și cei pe care îi țin cântă: / Slavă, Hristoase, Învierii Tale!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răstignirea cea necuprinsă cu mintea / și Învierea cea neînțeleasă, taina cea de negrăit, / o teologhisim credincioşii; / că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, / iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. / Pentru aceasta, cu mulţumire cântăm: / Slavă, Hristoase, Învierii Tale!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Pe Cel necuprins cu mintea şi nescris împrejur, / pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, / în pântecele tău, tainic L-ai încăput, / Maica lui Dumnezeu. / O singură și neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut / că e slăvită în lume prin naşterea ta. / Pentru aceasta, cu mulţumire, cântăm ție: / Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită!

SEDELNELE GLASULUI AL 4-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Căutând la intrarea mormântului, şi nerăbdând strălucirea Îngerului, / mironosiţele cu cutremur s-au mirat, zicând: / Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului Raiul? / Au doar S-a sculat Cel ce şi mai înainte de pătimire a vestit Învierea? / Cu adevărat a înviat Hristos-Dumnezeu, / dăruind celor din iad viaţă şi înviere.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfatul Tău cel de voie crucea ai răbdat, Mântuitorule, / şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine / Cel ce cu cuvântul ai aşezat marginile lumii. / Pentru aceasta, vrăjmaşul fiind înlănţuit, / moartea cumplit s-a prădat şi cei din iad toţi au strigat, / la Învierea Ta cea de viaţă purtătoare; / A înviat Hristos, dătătorul de viaţă, Cel ce rămâne în veci.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând, / şi în minte a avut ploaia cea de pe lână, / la zămislirea ta cea fără de sămânţă, / de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, / toiagul lui Aaron ce a odrăslit; / şi mărturisind logodnicul şi ocrotitorul tău, preoţilor a grăit: / Fecioara naşte, şi după naştere, rămâne iarăşi fecioară.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Înviat-ai ca un nemuritor din iad, Mântuitorule, / şi împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, / Hristoase, Dumnezeul nostru, / zdrobit-ai întru tărie puterea morţii. / Arătat-ai, Îndurate, tuturor, Învierea; / pentru aceasta Te şi slăvim, Cel ce singur eşti iubitor de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dintru înalţimile de sus pogorându-se Gavriil, / şi la piatră venind, unde era Piatra vieţii, / în veşminte albe fiind îmbrăcat, a grăit celor ce plângeau: / încetaţi voi tânguirea cea cu plângere, / cele ce aveţi de-a pururea bună milostivire; / îndrăzniţi, că Acela pe Care Îl căutaţi cu adevărat S-a sculat. / Pentru aceasta, spuneţi Apostolilor că a înviat Domnul.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti / de taina cea înfricoşătoare a naşterii tale; / cum Cel ce ţine toate numai cu voia, / în braţele tale ca un om este ţinut, / şi primeşte început Cel mai înainte de veci / şi cu lapte este hrănit / Cel ce hrăneşte toată suflarea cu negrăită bunătate; / şi pe tine, cea cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, / lăudându-te, te măresc.

SEDELNELE GLASULUI AL 5-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Crucea Domnului să o lăudăm, / Sfânta îngropare cu cântări să o cinstim / şi Învierea Lui să o preamărim, / că a sculat pe cei morţi din morminte, ca un Dumnezeu, / prădând stăpânia morţii şi tăria diavolului, / şi celor din iad lumină le-a răsărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, mort ai fost socotit, Cel ce ai omorât moartea, / în mormânt ai fost pus, Cel ce ai deşertat mormintele, / jos pe morţii cei din veac i-ai înviat, / întru tot puternice şi necuprinsule, / Doamne, slavă Ţie!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, munte sfânt şi de Dumnezeu umblat, / Bucură-te, rug însufleţit şi nears! / Bucură-te, ceea ce singură eşti lumii punte către Dumnezeu, / care treci pe cei morţi la viaţa veşnică! / Bucură-te Fecioară fără prihană, / care fără ispită bărbătească ai născut / Mântuirea sufletelor noastre.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Doamne, după Învierea Ta cea de a treia zi / şi după închinarea Apostolilor, Petru a grăit către Tine: / "Femeile au avut îndrazneală, iar eu m-am temut; / tâlharul Te numea Dumnezeu, iar eu m-am lepădat de Tine. / Oare, mă vei mai mai chema acuma ucenic? / Sau mă vei mai face iarăşi vânător al adâncului? / Ci primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, / Dumnezeule, şi mă mântuieşte."

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, în mijlocul celor osândiţi Te-au pironit călcătorii de lege / şi cu suliţa coasta Ta au împuns, o Milostive! / şi îngropare ai primit, Cel ce ai sfărâmat porţile iadului, / şi ai înviat a treia zi. / Alergat-au femeile să Te vadă şi au vestit Apostolilor Învierea, / Prea înălţate Mântuitorule, pe care Te laudă Îngerii, / Binecuvântate, Doamne, slavă Ţie!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Mireasă neispitită de nuntă, de Dumnezeu Născătoare, / care întristarea Evei întru bucurie ai schimbat, / lăudămu-te credincioşii şi ne închinăm ţie, / că ne-ai scos din blestemul cel de demult. / Şi acum roagă-te neîncetat, cu totul lăudată Preasfântă / ca să ne mântuim noi.

SEDELNELE GLASULUI AL 6-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Mormântul deschis fiind şi iadul tânguindu-se, / Maria a strigat către Apostolii cei ascunşi: / Ieşiţi, lucrătorii viei, propovăduiţi vestea Învierii! / Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, înaintea mormântului Tău stătea Maria Magdalena şi plângea; / şi, crezându-Te pe Tine grădinar zicea: / Unde ai ascuns pe viaţa cea veşnică? / Unde ai pus pe Cel de pe tronul Heruvimilor? / Că aceia care-L străjuiau au amorţit de frică. / Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine grăiţi: / Cel ce ai fost între morţi şi pe morţi i-ai înviat, slavă Ţie!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Vestit-a mai dinainte Ghedeon zămislirea / şi tâlcuit-a David naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, / că s-a pogorât ca o rouă peste lână Cuvântul în pântecele tău, / şi ai odrăslit fără sămânţă, pământule sfinte, / pe Mântuirea lumii, pe Hristos, Dumnezeul nostru, / ceea ce eşti plină de daruri.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Viaţa în mormânt zăcea şi pecetea peste piatră era pusă. / Ca pe un împărat adormit străjuiau ostaşii pe Hristos, / şi pe vrăşmaşii săi cu orbire lovindu-i, / a înviat Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Închipuit-a mai înainte Ioná îngroparea Ta, / iar Simeon a tâlcuit scularea cea dumnezeiască, / nemuritorule, Doamne. / Că Te-ai pogorât ca un mort în groapă, Cel ce ai zdrobit porţile iadului; / dar ai înviat fără stricăciune ca un stăpân, / spre mântuirea lumii, Hristoase, Dumnezeul nostru, / Cel ce ai luminat pe cei din întuneriuc.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin!

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Fiul tău, / pe Cel ce S-a pironit de voie pe cruce și a înviat din morţi, / pe Hristos, Dumnezeul nostru, / să se mântuiască sufletele noastre.

SEDELNELE GLASULUI AL 7-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Viaţa în mormânt zăcea şi pecetea peste piatră era pusă. / Ca pe un împărat adormit ostaşii străjuiau pe Hristos, / şi îngerii Îl slăveau ca pe un Dumnezeu fără de moarte. / Iar femeile grăiau: / Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce cu îngroparea Ta cea de trei zile, / ai prădat moartea şi pe omul cel pierdut, / cu Învierea Ta cea purtătoare de viaţă l-ai ridicat, / Hristoase Dumnezeule, / ca un iubitor de oameni, slavă Ţie!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Pe Hristos-Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a înviat, / şi a zdrobit puterea morţii, / neîncetat roagă-L de Dumnezeu Născătoare Fecioară, / să mântuiască sufletele noastre.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Pecetluit fiind mormântul, / Viaţă din groapă ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; / şi uşile fiind încuiate, / înaintea ucenicilor ai stat, Învierea tuturor, / duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, / după mare mila Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

La mormânt au alergat femeile, cu lacrimi mir purtând, / şi ostaşii străjuindu-Te pe Tine, Împăratul tuturor, / grăiau între ele: / Cine va prăvăli nouă piatra? / Înviat-a Îngerul Sfatului celui mare, călcând moartea; / Atotputernice Doamne, slavă Ţie!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin!

Bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, / limanul şi ocrotirea neamului omenesc, / că din tine S-a întrupat Izbăvitorul lumii; / că singură eşti Maică şi Fecioară, / pururea binecuvântată şi preaslăvită. / Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea.

SEDELNELE GLASULUI AL 8-LEA

PRIMUL RÂND DE SEDELNE

Înviat-ai din morţi viaţa tuturor / şi înger luminat femeilor le-a strigat: / Părăsiţi lacrimile, Apostolilor binevestiţi, / strigaţi lăudând, că a înviat Hristos Domnul, / care a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Înviind din mormânt cu adevărat, / cuvioaselor femei le-ai poruncit / să propovăduiască Apostolilor Învierea, precum este scris; / şi degrabă alergând Petru a stat înaintea mormântului, / şi văzând lumină în groapă s-a înspăimântat, / pentru că a văzut în ea giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup; / şi crezând, a grăit: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, / că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, / că Tu eşti raza Tatălui.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin!

Pe ceea ce este uşă cerească şi chivot, / munte cu totul sfânt, nor strălucitor, să o lăudăm; / pe scara cerească, Raiul cel cuvântător / mântuirea Evei şi odorul cel mare a toată lumea; / că prin ea s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor de demult. / Pentru aceasta, grăim către dânsa: / Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli / celor ce se închină cu credinţă naşterii tale celei preasfinte.

PREOTUL : Ectenia mică.

AL DOILEA RÂND DE SEDELNE

Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit, / şi îngerul piatra de pe usă a prăvălit. / Femeile Te-au văzut sculat din morţi, şi acelea au binevestit Ucenicilor Tăi în Sion, / că ai înviat, Viaţa tuturor, / şi s-au dezlegat legăturile morţii, / Doamne slavă Ţie!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Miresme de îngropare aducând femeile, / glas îngeresc din groapă au auzit: / Părăsiţi lacrimile şi în locul întristării bucurie primiţi; / cântaţi grăind, că a înviat Hristos-Domnul, / Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin!

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura: / soborul îngeresc şi neamul omenesc; / ceea ce eşti Biserică sfinţită şi rai cuvântător, / lauda fecioriei, din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, / Cel ce este mai înainte de veci, Dumnezeul nostru. / Că mitrasul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai încăpător decât cerurile l-a lucrat. / De tine se bucură toată făptura, ceea ce eşti plină de har, slavă ţie!

PREOTUL: După fiecare prim rând de sedelne: Ectenia mică, cu ecfonisul: Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă Îți înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

STRANA: Amin! apoi cântă al doilea rând de sedelne de la glasul de rând al Octoihului:

®eține! De va fi Duminica vreun praznic împărătesc (afară de cele la care Mineiul face altă îndrumare) sau sărbătoarea unui sfânt cu polieleu, după sedealna a doua a Învierii strana cântă Polieleul (Psalmii 134 si 135) şi Mărimurile acelei sărbători, fără Slavă..., Şi acum ...., ci îndată Binecuvântările Învierii, apoi Ectenia mică, cu ecfonisul: "Că s-a binecuvântat numele Tău..." Urmează ipacoiul glasului de rând şi amândouă sedelnele sfântului cele de dinainte de polileleu, fără Slavă ..., Şi acum.... Apoi, Slavă ..., sedealna sfântului cea de după polileleu, Şi acum..., a Născătoarei din Minei, antifoanele glasului de rând şi Prochimenul sărbătorii.

POLIELEUL ROBII DOMNULUI (PSALMUL 134)

Robii, robii Domnului. Aliluia.

1. Lăudați numele Domnului, lăudați, slugi, pe Domnul, Aliluia.

2. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru. Aliluia.

3. Lăudați pe Domnul, că este bun Domnul; cântați numele Lui, că este bun. Aliluia.

4. Că pe Iacob Și la ales Domnul, pe Israel spre moștenire Lui. Aliluia.

5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul și Domnul nostru peste toți dumnezeii. Aliluia.

6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile. Aliluia.

7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie lea făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. Aliluia.

8. El a bătut pe cei întâinăscuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc. Aliluia.

9. Trimisa semne și minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon și tuturor robilor lui. Aliluia.

10. El a bătut neamuri multe și a ucis împărați pu-ternici: Aliluia.

11. Pe Sihon, împăratul Amoreilor și pe Og, împăratul Vasanului, și toate stăpânirile Canaanului. Aliluia.

12. Și a dat pământul lor moștenire, moștenire lui Israel, poporului Său. Aliluia.

13. Doamne, numele Tău este în veac și pomenirea Ta în neam și în neam. Aliluia.

14. Că va judeca Domnul pe poporul Său și de slugile Sale se va milostivi. Aliluia.

15. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri făcute de mâini omenești. Aliluia.

16. Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea. Aliluia.

17. Urechi au și nu vor auzi, că nu este duh în gura lor. Aliluia.

18. Asemenea lor să fie toți care îi fac pe ei și toți cei ce se încred în ei. Aliluia.

19. Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântați pe Domnul; Aliluia.

20. Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul; cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul. Aliluia.

21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuiește în Ierusalim. Aliluia.

PSALMUL 135

1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Aliluia.

2. Lăudați pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. Aliluia.

3. Lăudați pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. Aliluia.

4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. Aliluia.

5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. Aliluia.

6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. Aliluia.

7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. Aliluia.

8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. Aliluia.

9. Luna și stelele, spre stăpânirea nopții, că în veac este mila Lui. Aliluia.

10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuți ai lor, că în veac este mila Lui. Aliluia. Aliluia.

11. Și a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. Aliluia.

12. Cu mână tare și cu braț înalt, că în veac este mila Lui. Aliluia.

13. Cel ce a despărțit Marea Roșie în două, că în veac este mila Lui. Aliluia.

14. Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. Aliluia.

15. Și a răsturnat pe Faraon și oștirea lui în Marea Roșie, că în veac este mila Lui. Aliluia.

16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. Aliluia.

17. Cel ce a bătut împărați mari, că în veac este mila Lui. Aliluia.

18. Cel ce a omorât împărați tari, că în veac este mila Lui. Aliluia.

19. Pe Sihon, împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. Aliluia.

20. Și pe Og, împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. Aliluia.

21. Și lea dat pământul lor moștenire, că în veac este mila Lui. Aliluia.

22. Moștenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. Aliluia.

23. Că în smerenia noastră Șia adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. Aliluia.

24. Și nea izbăvit pe noi de vrăjmașii noștri, că în veac este mila Lui. Aliluia.

25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. Aliluia.

26. Mărturisițivă Dumnezeului cerului, că în veac este mila Lui. Aliluia.

POLIELEUL ROBII DOMNULUI PSALTIC (Varianta prescurtată)

Robii, Robii Domnului, lăudaţi numele Lui - Aliluia!

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Lui - Cântând Aliluia!

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul - Aliluia!

Cântaţi numele Domnului, că este bun - Zicând Aliluia!

Căă pe Iacob Şi-a ales Luişi de moştenitor - Aliluia!

Şi pe Israel urmaaş în veci al Său - Cântând Aliluia!

Căă eu am cunoscut că este mare Domnul - Aliluia!

Şi Domnul nostru peste toot ce este viu - Zicând Aliluia!

Toate câte a voit, în ceruri sus El le-a tocmit - Aliluia!

Prin adânc şi pe pământ, pe toate le-a zidit - Zicând Aliluia!

El ridică nori din nori, spre ploaie tuturor la vremi - Aliluia!

Soare, vânt şi fulgere arzând, El le-a făcut - Zicând Aliluia!

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul acelei lumi - Aliluia!

Lui Faraon cel împietrit şi casnicilor lui - Zicând Aliluia!

Că neamuri multe a bătut şi pe-mpăraţi a doborât - Aliluia!

Pe Og şi pe Sihon şi pee cei necredincioşi - Zicând Aliluia!

Şi-a dat pământul lor poporului iubiit al Său - Aliluia!

Ca moştenire veşnică pe tot le-a dăruit - Zicând Aliluia!

Bine este cuvântat Domnul nostru Dumnezeu - Aliluia!

Cel ce are scaun veşnic în Ierusalim - Zicând Aliluiaaaaa!

®eține! În Duminica Fiului risipitor, a Lăsatului sec de carne şi a Lăsatului sec de brânză, îndată după polieleul obişnuit (Robii, robii Domnului ...), se cântă Polieleul: La râul Babilonului ... (Psalmul 136), apoi Binecuvântările Învierii şi ectenia mică.

POLIELEUL LA RÂUL BABILONULUI (PSALMUL 136)

1. La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când neam adus aminte de Sion. Aliluia, Aliluia, Aliluia!

2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Aliluia, Aliluia, Aliluia!

3. Că acoló ne-au întrebat pre noi, cei ce ne-au robit pre noi, cuvinte de cântări, Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Şi cei ce ne-au robit pre noi: "Cântare cântaţi nouă din cântările Sionului!" Aliluia, Aliluia, Aliluia!

4. Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin? Aliluia, Aliluia, Aliluia!

5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Aliluia, Aliluia, Aliluia!

6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de numi voi aduce aminte de tine, Aliluia, Aliluia, Aliluia!

de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Aliluia, Aliluia, Aliluia!

7. AduȚi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, Aliluia, Aliluia, Aliluia!

când ziceau: "Stricațil, stricațil până la temeliile lui!" Aliluia, Aliluia, Aliluia!

8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este carele va răsplăti răsplătirea ta care ai răsplătit nouă. Aliluia, Aliluia, Aliluia!

9. Fericit este carele va apuca și va lovi pe pruncii tăi de piatră. Aliluia, Aliluia, Aliluia!

®eține! La sărbătorile Maicii Domnului, după Polieleul obişnuit, îndată se cântă şi Polieleul: Cuvânt bun ... (din Psalmul 44), apoi Mărimurile sărbătorii şi celelalte.

POLIELEUL CUVÂNT BUN

(Psalmul 44 și imnuri închinate Maicii Domnului)

1. Cuvânt bun răspunsa inima mea. Bucură-te, împărăteasă prealăudată, Maica lui Hristos-Dumnezeu. Aliluia.

2. Grăivoi cântarea mea Împăratului. Bucură-te, împărăteasa îngerilor, stăpâna lumii. Aliluia.

3. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit. Bucură-te propovăduirea prorocilor și slava patriarhilor. Aliluia.

4. Împodobită ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor. Bucură-te, Fecioară dumnezeiască, mireasă Stăpână. Aliluia.

5. Revărsatusa har pe buzele tale. Bucură-te, nepătată, neîntinată, fără prihană, preasfântă. Aliluia.

6. Pentru aceasta tea binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac. Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiți și celor biruiți ajutătoare. Aliluia.

7. ÎncingeTe cu sabia Ta peste coapsa Ta, Puternice. Bucură-te, cea plină de har, cu tine este Domnul și prin tine cu noi. Aliluia.

8. Cu frumusețea Ta și cu strălucirea Ta. Bucură-te! Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Aliluia.

9. ÎncordeazăȚi arcul, propășește și împărățește. Bucură-te, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești între femei binecuvântată. Aliluia.

10. Pentru adevăr, blândețe și dreptate. Bucură-te, Marie, Doamna noastră a tuturor, Domnul Puterilor este cu tine. Aliluia.

11. Pentru aceasta Tea uns pe Tine, Dumnezeu, Dumnezeul Tău. Bucură-te, scaun în chipul focului, mai preaslăvit decât cei în patru chipuri. Aliluia.

12. Cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi. Bucură-te, Marie, Doamna noastră a tuturor, bucură-te Maica Vieții. Aliluia.

13. Stata împărăteasa dea dreapta Ta. Bucură-te binecuvântată și preamărită. Aliluia.

14. Îmbrăcată în haină aurită și preaînfrumusețată. Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. Aliluia.

15. Ascultă, fiică și vezi și pleacă urechea ta. Bucură-te Raiule preasfinte, bucură-te mireasă nenuntită. Aliluia.

16. Și uită poporul tău și casa părintelui tău. Bucură-te, ceea ce ești mai mare decât sfinții, bucură-te, mireasă nenuntită. Aliluia.

17. Feței Tale se vor ruga maimarii poporului. Preasfântă Fecioară, ascultă glasul netrebnicului tău rob și suspinurile inimii, ce se aduc ție, totdeauna îndreptează Stăpână. Aliluia.

18. Pomenivor numele tău întru tot neamul, zicând: Preasfântă Fecioară, dumnezeiască mireasă, slujba mea cea sărăcăcioasă primește-o și lui Dumnezeu Celui Milostiv du-o pe ea, ca bucurându-mă, să te măresc pe tine, cu totul lăudată. Aliluia.

®eține! Exemplu de Mărimuri după Polieleu:

MĂRIMURILE LA SF. TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ȘI IOAN

Stih 1: Auziți acestea toate popoarele. Ascultați toți cei ce locuiți în lume. (Ps. 48,1)

PRIPEALA: Mărimu-te pe tine, Ierarhe al lui Hristos, Vasile, cel ce în dreapta credință Biserica lui Hristos ai întărit și fără prihană o ai păzit.

Stih 2: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere. (Ps. 48,3)

PRIPEALA: Cu vrednicie este a te mări pe tine, Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorule, cel ce adâncurile Duhului le-ai cercetat și frumusețile vorbirii ți s-au adăugat.

Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale. (Ps.25,8)

Stih 4: Gura dreptului grăiește înțelepciune și limba lui rostește dreptate. (Ps. 36,30)

Stih 5: Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de vorbire de rău nu se va teme. (Ps. 111,6)

Stih 6: Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. (Ps. 83,5)

Glasul 1

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Slavă Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, (zicând:) Slavă Ție, Dumnezeule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie! Domnul este cu tine (zicând:) și, prin tine, cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de 3 ori).

®eține! La praznicele împărăteşti şi la sfinţii cu polieleu ce cad în zilele de peste săptămână, se cântă sedelnele sărbătorii cu Slavă ..., Şi acum..., și a Născătoarei, toate din Minei. În aceste cazuri, după al doilea rând de sedelne se cântă Polieleul cu Mărimurile sărbătorii, cu Slavă ..., Şi acum..., după care preotul rostește ectenia mică. Urmează sedealna de după polieleu, a sărbătorii, Antifonul întâi pe glasul al 4-lea: Din tinereţile mele..., Cei ce urâţi Sionul..., Mărire..., Prin Sfântul Duh tot sufletul viazâ..., Şi acum..., Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului... şi Prochimenul sărbătorii.

®eține! Se mai cântă Antifonul I al glasului 4 în Duminica Floriilor, în Dumina Tomii, în Duminica Rusaliilor, precum și la: Înălțarea Sfintei Cruci, Nașterea Domnului, Botezul Domnului și Schimbarea la Față, chiar dacă aceste praznice ar cădea în zi de duminică. În aceste cazuri antifoanele glasului de rând se lasă afară.

®eține! Nu se cântă Binecuvântările Învierii în: Duminica Învierii, Dumina Tomii, Duminica Rusaliilor Duminica Floriilor și nici la: Înălțarea Sfintei Cruci, Nașterea Domnului, Botezul Domnului și Schimbarea la Față, chiar dacă aceste praznice ar cădea în zi de duminică.

®eține! În toate celelalte duminici de peste an, în Sâmbăta lui Lazăr, în Vinerea mare, seara, la Prohodul Domnului, după ultimul rând de sedelne sau după Mărimuri, strana cântă, pe glasul al 5-lea, timp în care preotul face cădirea mare :

BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind,

şi puterea morţii stricând, Mântuitorule,

şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l,

şi din iad pe toţi slobozindu-i.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, prin milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor?

grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt

catre mironosiţe:

Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi,

că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se;

dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis:

Vremea tânguirii a încetat, nu plângeţi,

ci Apostolilor spuneţi învierea.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, au plâns,

iar îngerul către dânsele a grăit, zicând:

De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi?

Căci a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia

şi Duhului celui Sfânt,

Sfintei Treimi întru o fiinţă,

cu Serafimii strigând:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară,

de păcat pe Adam l-ai mântuit;

şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit,

şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat,

Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

PREOTUL: Ectenia mică, cu ecfonisul: "Că s-a binecuvântat numele Tău."

după care cântăreţul citeşte îndată, cu glas mare şi rar, IPACOIUL (Subascultătorul) glasului de rând:

IPACOI AL GLASULUI I

Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea mironosiţelor bucurie a vestit, că ai înviat Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

IPACOI AL GLASULUI AL 2 - LEA

După patimă mergând femeile la mormânt ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, văzut-au îngerii în mormânt şi s-au înspăimântat, că glas au auzit de la dânşii că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

IPACOI AL GLASULUI AL 3 - LEA

Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul, strălucind, a zis mironosiţelor: "Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt? Sculatu-S-a, deşertând mormintele. Cunoaşteţi neschimbat pe schimbătorul stricăciunii. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc".

IPACOI AL GLASULUI AL 4 - LEA

Mironosiţele alergând, au vestit Apostolilor, Hristoase, cele ce au fost mai înainte spuse despre Învierea Ta; că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

IPACOI AL GLASULUI 5 - LEA

De îngereasca vedere spăimântandu-se cu mintea şi cu dumnezeiasca Înviere luminându-se la suflet, mironosiţele bine au vestit Apostolilor: "Vestiţi întru neamuri Învierea, Domnul împreună lucrând cu minuni şi dăruindu-ne nouă mare milă".

IPACOI AL GLASULUI AL 6 - LEA

Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult, şi înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

IPACOI AL GLASULUI AL 7 - LEA

Cel ce ai luat chipul nostru şi ai răbdat crucea trupeşte, mântuieşte-mă cu Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

IPACOI AL GLASULUI AL 8 - LEA

Mironosiţele stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul Cel fără de moarte îl căutau între cei morţi. Dar bune vestiri de bucurie de la înger luând, Apostolilor le-au vestit că a înviat Hristos-Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Şi îndată se cântă: ANTIFOANELE GLASULUI DE RÂND

ANTIFOANELE GLASULUI I

Antifonul 1

Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.

Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deşartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sfântului Duh, cinstire şi mărire împreună se cuvine, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o stăpânire a Treimii.

Antifonul 2

La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Tine.

Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvântule, fereşte-mă, păzeşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh toată făptura se înnoieşte, întorcându-se la cea dintâi; că întocmai puternic este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul 3

De cei ce mi-au zis mie: să mergem în locaşul Domnului, veselitu-mi-s-a duhul şi mi s-a bucurat inima.

În casa lui David va fi frică mare; ca acolo scaunele punându-se, vor fi judecate toate seminţiile şi limbile pământului.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sfântului Duh cinste, închinare, mărire şi putere se cuvine să-I aducem, ca şi Tatălui şi Fiului; că Unime este Treimea după fire, iar nu după feţe.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 2-LEA

Antifonul 1

Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.

Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult, în tot ceasul, o, Hristosul meu! Şi ne dă chipuri să ne pocăim, mai înainte de sfârşit.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sfântului Duh a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca făptura, că Dumnezeu este, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul 2

De n-ar fi Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de vrăjmaşul şi de ucigaşul de om ?

Dinţilor lor nu da pe robul Tău, Mântuitorule; că, asemenea leului, se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

În Sfântul Duh este începătoria vieţii şi cinstea; că pe toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte şi le păzeşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul.

Antifonul 3

Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clintesc de bântuielile lui Veliar.

Către fărădelegi mâinile lor să nu-şi tindă cei ce vieţuiesc dumnezeieşte; că nu va lăsa Hristos certării moştenirea Sa.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Din Duhul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea, de aici este darul apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează mucenicii, şi proorocii văd.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 3-LEA

Antifonul 1

Robia Sionului Tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate, Cuvântule.

Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor spice spre bucuria vieţii celei veşnice.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh, este toată buna dăruire, căci, cu Tatăl şi cu Fiul, împreună-străluceşte, întru Care toate viază şi se mişcă.

Antifonul 2

De n-ar zidi Domnul casa faptelor bune, în zadar ne-am osteni; dar păzindu-ne El sufletul, nimeni nu va prăda cetatea noastră.

Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvântule, fereşte-mă, păzeşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Ca o roadă a pântecelui, prin Duhul, fii se fac Ţie, Hristoase, ca şi Tatălui, sfinţii pururea.

Antifonul 3

În Duhul Sfânt se vede toată sfinţenia şi înţelepciunea, că înfiinţează toată făptură; Acestuia să slujim, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.

Cei ce se tem de Domnul fericiţi vor umbla în cărările poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viaţă.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Veseleşte-te, Întâiule păstor al turmei, împrejurul mesei Tale văzând pe fiii Tăi, purtând stâlpări de fapte bune.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 4-LEA

Antifonul 1

Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.

Cei ce urâţi Sionul ruşinaţi veţi fi de Domnul; că, precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh tot sufletul viază şi cu curăţie se înalţă, se luminează întru Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Antifonul 2

Strigat-am Ţie, Doamne, cu căldură, dintru adâncul sufletului meu; şi să-mi fie spre ascultare dumnezeieştile Tale urechi.

Tot cel ce şi-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toţi cei ce-L întristează.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.

Antifonul 3

Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalţe, şi nimic din dulceţile lumii nu mă va amăgi spre dorirea celor de jos.

Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste datori suntem.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh este bogăţia cunoştinţei de Dumnezeu, a gândirii la cele de sus şi a înţelepciunii; că întru Dânsul toate dogmele părinteşti le descoperă Cuvântul.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 5-LEA

Antifonul 1

Când sunt necăjit, ca David cânt Ţie, Mântuitorul meu: Izbăvește sufletul meu de limba vicleană.

Fericită este viaţa pustnicilor, a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Duhul Sfânt se ţin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuşi stăpânitor fiind, este cu adevărat unul din Treime.

Antifonul 2

La munţi, suflete, să ne ridicăm: mergi acolo de unde vine ajutorul.

Mâna Ta cea dreaptă, Hristoase, asupră-mi întinzându-se, de toată înşelăciunea să mă păzească.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sfântului Duh, teologhisind, să-i zicem: Tu eşti Dumnezeu, viaţă, iubire, lumină, minte, Tu ești bunătate, Tu împărăţesti în veci.

Antifonul 3

De cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului să intrăm, de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalţ.

În caza lui David cele înfricoşătoare se săvârșesc, că acolo este foc care arde tot gândul cel rușinos.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

În Sfântul Duh este vrednicia cea începătoare de viaţă, din Care tot ce viază se însufleţește, precum în Tatăl, ca şi în cuvântul.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 6-LEA

Antifonul 1

La cer ochii mei ridic, către Tine, Cuvântule: Milostiveşte-Te spre mine, ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pe noi, defăimaţii, făcându-ne vase de bună treabă Ţie, Cuvântule.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

În Sfântul Duh este începutul a toată mântuirea; de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte, şi sus îl aşază.

Antifonul 2

De n-ar fi fost Domnul întru noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut sta împotriva vrăjmaşului; că cei ce biruiesc, de aici se înalţă.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvântule. Vai mie! Cum mă voi izbăvi de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind?

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Duhul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul 3

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, pentru vrăjmaşi sunt înfricoşători şi tuturor minunaţi, că sus privesc.

Întru fărădelegi mâinile sale nu-şi tinde ceata drepţilor, ajutător avându-Te pe Tine, Mântuitorule.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh este stăpânia peste toate, Căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 7- LEA

Antifonul 1

Robia Sionului dintru înşelăciune o ai întors şi pe mine, Mântuitorule, mă viază, scoţându-mă din robia patimii.

Cel ce seamănă în austru rele pătimiri, posturi cu lacrimi, acesta va secera snopii de bucurie ai hranei vieţii celei veşnice.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

În Sfântul Duh este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din; care este înţelepciunea, înţelegerea, frica; Aceluia se cuvine laudă, slavă, cinste şi putere.

Antifonul 2

De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Dânsul, nici lucrare, nici cuvânt nu se săvârşeşte.

Ca o roadă a pântecelui, sfinţii, prin mişcarea Duhului, odrăslesc dogmele părinteşti, ale moştenirii fieşti.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Duhul Sfânt toate împreună îşi au fiinţa; că mai înainte de toate este Dumnezeu, Stăpânie a tuturor, lumină neapropiată, viaţă a tuturor.

Antifonul 3

Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea vor fi fericiţi cu mărire nevestejită.

Împrejurul mesei tale, ca nişte odrasle văzând pe fiii tăi, bucură-te şi te veseleşte, începătorule al turmei, aducându-i pe aceştia lui Hristos.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

În Duhul Sfânt este adânc de daruri, bogăţie de slavă, adânc mare de judecăţi; că întocmai slăvit şi cinstit este cu Tatăl şi cu Fiul.

ANTIFOANELE GLASULUI AL 8-LEA

Antifonul 1

Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.

Cei ce urăsc Sionul să se facă, mai înainte de a fi smulşi, ca o iarbă; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Duhul Sfânt viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl Îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul.

Antifonul 2

Inima mea cu frica Ta să se acopere, cu gândul smerindu-se, ca, nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.

Cel ce are nădejde în Domnul nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate, cu foc şi cu osândă.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Duhul Sfânt tot ce este dumnezeiesc vede şi mai înainte grăieşte; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că, deşi este în trei străluciri, o singură stăpânie este Dumnezeirea.

Antifonul 3

Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte, pleacă urechea Ta spre mine, cel ce strig, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă ridica din cele de aici.

Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau daruri, pentru cele ce a făcut în viaţă.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Duhul Sfânt este cunoştinţa de Dumnezeu, Unimea cea întreit sfântă; că fără de început este Tatăl, din Care S-a născut Fiul fără de ani şi Duhul de un chip şi de un scaun, din Tatăl împreună a strălucit.

Antifonul 4

Iată, acum: ce este mai bun sau ce este mai frumos decât să locuiască fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.

Cel ce împodobeşte crinii ţarinii, porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.

SlavăTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Duh, ca printr-o singură pricină, toate se ţin prin darea de pace; că Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl şi cu Fiul de o fiinţă, cu adevărat.

PREOTUL: Înțelepciune! Să luăm aminte!

STRANA: cântă Prochimenul de la glasul de rând al Octoihului, de trei ori, a doua oară cu stih:

PROCHIMENUL GLASULUI I

Acum mă voi scula, zice Domnul, pune-mă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru el.

Stih: Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate.

Acum mă voi scula, zice Domnul, pune-mă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru el.

Acum mă voi scula, zice Domnul, pune-mă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru el.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 2-LEA

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca ce ai poruncit, şi adunare de popoare Te va înconjura.

Stih: Doamne, Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit, izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc.

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca ce ai poruncit, şi adunare de popoare Te va înconjura.

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca ce ai poruncit, şi adunare de popoare Te va înconjura.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 3-LEA

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă.

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 4-LEA

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru slava numelui Tău.

Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au spus nouă.

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru slava numelui Tău.

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru slava numelui Tău.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 5-LEA

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, că Tu împărăţeşti în veci.

Stih: Mărturisi-mă-voi ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile tale.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, că Tu împărăţeşti în veci.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, că Tu împărăţeşti în veci.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 6-LEA

Doamne, înalță puterea Ta şi vino ca să ne mântuieşti pe noi.

Stih: Cel ce paşti pe Israel, ia aminte.

Doamne, înalță puterea Ta şi vino ca să ne mântuieşti pe noi.

Doamne, înalță puterea Ta şi vino ca să ne mântuieşti pe noi.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 7-LEA

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.

PROCHIMENUL GLASULUI AL 8-LEA

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Stih: Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

PREOTUL: Domnului să ne rugăm.

STRANA : Doamne, miluieste-ne.

PREOTUL: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru ...

STRANA: Amin! Și cântă întotdeauna pe glasul de rând al Octoihului:

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului;

Lăudaţi pe Domnul din ceruri!

În zilele de peste săptămână : Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui!

PREOTUL: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

STRANA : Doamne miluieşte (de 3 ori), obişnuit pe glasul al 2-lea.

PREOTUL: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!

STRANA : Şi duhului tău.

PREOTUL: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

STRANA, închinându-se : Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

PREOTUL: Să luăm aminte. (Şi citeşte Evanghelia de rând a Îvierii.)

STRANA : Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

STRANA, (în timp ce preotul iese cu Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii pentru închinare), citeşte sau cântă, pe glasul al 2-lea:

Învierea lui Hristos văzând,

să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus,

Unuia Celui fără de păcat.

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase,

şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim;

că Tu eşti Dumnezeul nostru,

afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.

Veniţi toţi credincioşii,

să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos,

că iată, a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea;

totdeauna binecuvântând pe Domnul,

lăudăm Învierea Lui,

că răstignire răbdând pentru noi,

cu moartea pe moarte a stricat.

®eține Se rostește Învierea lui Hristos văzând ... în toate duminicile de peste an (în afară de Florii şi Rusalii); se cântă în toate zilele de la Paşti până în joia Înălţarii, inclusiv (duminica de trei ori, iar peste săptămână o singură dată); în Sâmbăta lui Lazăr şi la Înălţarea Sfintei Cruci, în orice zi s-ar întâmpla;

®eține NU se zice Învierea lui Hristos văzând ... în Duminica Floriilor, la Rusalii, la Naşterea Domnului, la Botezul Domnului şi la Schimbarea la Faţă, în orice zi s-ar întâmpla, precum şi la celelalte praznice împărăteşti şi sărbători ale sfinţilor cu polieleu, ce cad în zilele de peste săptămână.

Apoi, după Învierea lui Hristos văzând ..., sau după citirea Sfintei Evanghelii, se citeşte, sau se cântă:

PSALMUL 50

1. Miluieşte, miluieşte-mă, Dumnezeule,

după mare mila Ta

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale,

şterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea

şi de păcatul meu mă curăţeşte.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc

şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ţie, Unuia, am greşit şi rău înaintea Ta am făcut,

aşa încât, drept eşti Tu întru cuvintele Tale

şi biruitor, când vei judeca Tu.

6. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit

şi în păcate m-a născut maica mea.

7. Că, iată, adevărul ai iubit;

cele nearătate şi cele ascunse

ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.

8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi;

spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie,

bucura-se-vor oasele cele smerite.

10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele

şi toate fărădelegile mele şterge-le.

11. Inimă curată zideşte întru mine,

Dumnezeule şi Duh drept înnoieşte

întru cele dinlăuntru ale mele.

12. Nu, nu mă lepăda de la faţa Ta

şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale

şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.

14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale

şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule,

Dumnezeul mântuirii mele;

bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide,

şi gura mea va vesti lauda Ta.

17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat;

arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;

inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului,

şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,

prinosul şi arderile de tot;

atunci vor pune pe altarul tău viţei.

După ce preotul s-a închinat în faţa Sfintei Evanghelii şi a intrat în sfântul altar, cântăreţul se închină şi el, cu evlavie, în faţa Sfintei Evanghelii, de două ori, o sărută şi se închină a treia oară. Apoi, mergând la locul său, cântă, pe glasul al 2-lea:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Urmeaza stihul (pe glasul 6):

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Apoi stihira (tot pe glasul al 6-lea):

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

®eține! De se va întâmpla duminica vreun praznic împărătesc (afară de cele la care Mineiul face altă îndrumare) sau sărbătoarea vreunui sfânt cu polieleu, Mărire ..., Pentru rugăciunile ..., Şi acum ..., Pentru rugăciunile ..., Miluieşte-ne Dumnezeule ..., şi Înviind Iisus din mormânt ..., se cântă întocmai ca duminica.

®eține! La praznicele împărăteşti şi la sărbătorile sfinţilor cu polieleu, ce cad în zilele de peste săptămână, se cântă Mărire ..., Pentru rugăciunile ..., Şi acum..., Pentru rugăciunile ..., Miluieşte-ne Dumnezeule ..., cu stihiri speciale ale praznicului sau ale sfântului, toate din Minei, deci NU se mai cântă şi Înviind Iisus din mormânt ...

ATENȚIE !!! În duminicile Triodului (de la Duminica Vameşului şi Fariseului, până la Duminica a cincea din Postul Mare, inclusiv), în loc de cele 3 cântări de mai sus se cântă pe glasul al 8-lea:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!

Că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă,

purtând lăcaş al trupului cu totul întinat;

ci, ca un îndurat, curăţeşte-mă cu mila milostivirii Tale.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:

În calea mântuirii îndreptează-mă, de Dumnezeu Născătoare,

căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul,

şi cu lenevire viaţa mea toată o am cheltuit.

Ci, cu rugăciunile tale, izbăveşte-mă de toată necurăţia.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegea mea.

Glasul al 6-lea:

La mulţimea faptelor mele cele rele

cugetând eu, păcătosul,

mă cutremur de înfricoşata ziua Judecăţii;

ci, îndrăznind la mila milostivirii Tale,

ca David strig Ţie:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta!

PREOTUL: Ectenia: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta..., din Liturghier,

STRANA: de 3 ori Doamne miluieşte,

sau, dacă ectenia nu se mai citeşte, PREOTUL zice îndată ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările..., iar STRANA: Amin!

STRANA: CATAVASIILE DE RÂND: Cântările I şi III

În cursul anului bisericesc Catavasiile se cântă astfel:

a) între 24 august - 21 septembrie (inclusiv), Catavasiile înălţării Sfintei Cruci: "Cruce însemnând Moise ...";

b) între 22 septembrie - 20 noiembrie, Catavasiile Buneivestiri: "Deschide-voi gura mea ..." (între 8-20 noiembrie cu unele adaptări la sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului) ;

c) între 21 noiembrie - 31 decembrie, Catavasiile Naşterii Domnului: "Hristos Se naşte, măriţi-L ..." (pe 25 și 26 decembrie se adaugă și al doilea rând de Catavasii: "Minune făcând ...");

d) între 01 ianuarie - 14 ianuarie, Catavasiile Botezului Domnului: "Adâncul mării descoperind, ...." (pe 1,6 și 7 ianuarie se adaugă și al doilea rând de Catavasii: "Umblat-a Israel ...");

e) între 15 ianuarie - 9 februarie, Catavasiile Întâmpinării Domnului: "Pământul cel roditor de adâncime ..." (cu observația că în funcție de variațiile Triodului, Odovania Întâmpinării se face, în unele cazuri înainte de 9 februarie);

f) între 10 februarie (sau prima zi după Odovania Întâmpinării) și Duminica Floriilor, Catavasiile Buneivestiri: "Deschide-voi gura mea ..." (la 25 martie cu adaptări de text), cu excepția zilelor care au Catavasii proprii în Triod) a se vedea mai departe:

În perioada Triodului sunt Catavasii speciale în zilele:

g) La Duminica Vameşului şi a Fariseului, a doua, a patra şi a cincea din Postul Mare, Catavasiile Buneivestiri: "Deschide-voi gura mea ...";

h) La Duminica Fiului Risipitor, Sâmbăta lăsatului sec de carne, Duminica lăsatului sec de carne, Sâmbăta lăsatului sec de brânză, Duminica lăsatului sec de brânză, Duminica I și a III-a din Postul Mare, Sâmbăta lui Lazăr, la Duminica Floriilor şi în Săptămâna Patimilor, Catavasiile Triodului.

i) La Sfinţii cu prăznuire în Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Catavasiile Buneivestiri: "Deschide-voi gura mea ...";

j) Între Paști și Înălțare, Catavasiile Paștilor: "Ziua Învierii, să ne luminăm popoare ...", cu excepția zilelor care au Catavasii proprii în Penticostar ( a se vedea mai departe);

k) Între Joia Înălţării Domnului și Sâmbăta Odovaniei Cincizecimii, Catavasiile Pogorârii Sfântului Duh: "Cu Dumnezeiescul nor fiind acoperit gângavul...", cu excepția Sâmbetei morților, dinaintea Duminicii Rusaliilor (în Duminica Cincizecimii și la Sfânta Treime, înaintea acestor Catavasii se adaugă alt rând de Catavasii, pe glasul al 7-lea : "Cu marea a acoperit pe faraon ...";

În perioada Penticostarului, în afara celor enumerate, sunt Catavasii speciale în următoarele zile:

l) La Înjumătăţirea praznicului Cincizecimii, miercuri, a patra săptămână după Paști și la Odovania ei, miercuri, a cincea săptămână după Paști, Catavasia: "Marea ai împreunat-o ...";

m) În Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului din naștere) și în următoarele două zile, la odovania Praznicului Învierii și în Sâmbăta dinaintea Cincizecimii (Moșii de vară), Catavasiile Înălțării: "Mântuitorului Dumnezeu ...";

n) De la Duminica Tuturor Sfinţilor (întâia după Rusalii), până la 31 iulie, Catavasiile Bunei Vestiri: "Deschide-voi gura mea ...";

o) Între 1 august şi 6 august, precum și pe 13 august, Catavasiile Crucii: "Cruce însemnând Moise ...";

p) Între 7 august şi 12 august, Catavasiile Schimbării la Faţă: "Cetele lui Israel ...";

r) Între 14 august şi 23 august, Catavasiile Adormirii Maicii Domnului: "Cea împodobită cu dumnezeiască mărire ..." (în ziua de 15 august se adaugă și al doilea rând de Catavasii, glasul al 4-lea: "Deschide-voi gura mea ...", cu adaptări);

s) La Sfânta Cuvioasa Parascheva (14 octombrie), Catavasia: "Cu vărsarea lacrimilor tale stingând aprinderea ...".

După Cântarea a treia a Catavasiilor PREOTUL zice Ectenia mică, cu ecfonisul: "Că Tu eşti Dumnezeul nostru ..."

iar STRANA: cântă (citește) Condacul, Icosul şi Sedelnele Sfântului (Sfinților) zilei, cu Mărire ..., Şi acum ..., toate din MINEI, apoi cântă Cântările (Catavasiile) IV, V și VI.

După Cântarea a șasea a Catavasiilor PREOTUL zice Ectenia mică, cu ecfonisul: "Că Tu eşti Împăratul păcii ... " iar

STRANA cântă Amin!, după care cântă (citește) CONDACUL ŞI ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI DE RÂND:

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 1

Înviat-ai din mormânt ca un Dumnezeu întru mărire și lumea împreună ai înviat. Firea omenească Te laudă ca pe un Dumnezeu, iar moartea a pierit. Adam dănțuiește, Stăpâne, iar Eva, acum slobozită din legături, se bucură grăind: "Tu ești, Hristoase, Cel ce ai dat tuturor învierea."

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 1 (se citește)

Să lăudăm ca pe Dumnezeul cel atotputernic pe Cel ce a înviat a treia zi și porțile iadului a zdrobit, iar pe cei morți de demult i-a înviat, mironosițelor arătându-se precum bine a voit; care întâi acelora le-a zis: "Bucurați-vă!", iar Apostolilor bucurie le-a vestit ca un singur dătător de viață. Drept aceea, femeile cu credință au binevestit ucenicilor semne de biruință. Iadul geme, moartea se tânguiește, iar lumea se veselește și toți împreună se bucură, că tuturor, Hristoase, le dai învierea.

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 2

Înviat-ai din mormânt, Mântuitorule atotputernice, şi iadul văzând minunea s-a spăimântat, şi morţii s-au sculat şi făptura văzând s-a bucurat de Tine; Adam împreună s-a veselit şi lumea, Mântuitorul meu, Te laudă pururea.

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 2 (se citeşte)

Tu eşti lumina celor întunecaţi, Tu eşti învierea tuturor şi viaţa oamenilor. Tu ai prădat puterea morții, Mântuitorule și ai zdrobit porțile iadului, pe toți împreună înviindu-i. Morţii, văzând minunea, s-au mirat, Cuvinte, şi toată zidirea se bucură împreună de Învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi preamărim şi lăudăm smerenia Ta, Mântuitorule, şi lumea Te laudă pururea.

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 3

Înviat-ai astăzi din mormânt, Îndurate, şi pe noi ne-ai scos din porţile morţii; astăzi Adam dănțuiește şi Eva se bucură, iar Proorocii, dimpreună cu Patriarhii, laudă neîncetat puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 3 (se citește)

Cerul și pământul astăzi să dănțuiască și pe Hristos-Dumnezeu cu un gând să-l laude, că pe cei legați din morminte i-a ridicat. Împreună se bucură toată făptura, aducând cântări vrednice Ziditorului a toate și Mântuitorului nostru, că astăzi pe cei muritori din iad scoțându-i, ca un Dătător de viață, la ceruri împreună i-a înălțat, și a spulberat trufia vrăjmașului, și porțile iadului le-a zdrobit cu puterea dumnezeiască a stăpânirii sale.

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 4

Mântuitorul și Izbăvitorul meu din mormânt ca un Dumnezeu a ridicat din legături pe pământeni, porțile iadului a zdrobit și ca un Stăpân a înviat a treia zi.

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 4 (se citește)

Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a înviat din morți a treia zi, și porțile morții astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, iadul l-a omorât, acul morții l-a tocit și pe Adam dimpreună cu Eva i-a slobozit, să-L lăudăm toți pământenii, cu mulțumire strigându-I cântare cu dinadinsul. Că El însuși, ca un singur Dumnezeu puternic și Stăpân, a înviat a treia zi.

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 5

Mântuitorul meu la iad Te-ai pogorât și porțile sfărâmând ca un Atotputernic, pe cei morți, ca un făcător de bine, i-ai înviat și acul morții, Hristoase, l-ai zdrobit, iar Adam din blestem s-a mântuit, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, toți strigăm către Tine: Mântuiește-ne pe noi, Doamne.

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 5 (se citește)

Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, bucurându-se și cu cutremur au văzut Învierea. Și iată, Hristos S-a apropiat de dânsele, zicând: "Bucurați-vă! Îndrăzniți, Eu am biruit lumea și pe cei legați i-am slobozit. Deci, grăbiți-vă către Ucenici, vestindu-le că voi merge mai înainte de voi în cetatea Galileii, ca să propovăduiesc". Pentru aceasta, toți către Tine strigăm: Doamne, miluiește-ne pe noi!

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 6

Cu palma cea începătoare de viaţă, pe cei morţi din încuietorile cele întunecoase, Dătătorul de viaţă înviindu-i pe toţi, Hristos-Dumnezeu, înviere a dăruit neamului omenesc, că este Mântuitorul tuturor, învierea şi viaţa şi Dumnezeu a toate.

ICOSUL GLASULUI 6 (se citește)

Crucea şi îngroparea Ta, dătătorule de viaţă, o lăudăm credincioşii şi ne închinăm; că iadul ai legat, Mântuitorule, ca un Dumnezeu atotputernic şi pe morţi împreună i-ai înviat şi porţile iadului le-ai sfărâmat şi puterea morţii ai zdrobit, ca un Dumnezeu.

Pentru aceasta, pământenii, cu un glas Te slăvim pe Tine, Cel ce ai înviat şi ai surpat puterea vrăjmaşului celui atotpierzător, şi pe toţi i-ai înviat, pe cei ce au crezut întru Tine, şi lumea ai mântuit de săgeţile şarpelui, şi ca Cel mai puternic, de înşelăciunea vrăjmaşului ne-ai izbăvit pe noi.

Pentru aceasta, lăudăm cu bună credinţă Învierea Ta, prin care ne-ai mântuit pe noi, ca un Dumnezeu a toate.

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 7

Nu va mai putea stăpânia morţii să ţină cu puterea ei pe oameni, că Hristos s-a pogorât, sfărâmând şi stricând stăpânirea ei; legat este iadul, proorocii cu un glas se bucură, de față a stat Mântuitorul, zicând celor ce erau în credinţă: ieşiţi, credincioşilor, la înviere.

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 7 (se citește)

Unul din Treime a cutremurat astăzi cele dedesubt, iadul şi moartea. Pământul s-a clătinat şi portarii iadului s-au înspăimântat văzându-Te, iar zidirea toată, bucurându-se împreună cu proorocii, cântă Ție, Izbăvitorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat puterea morţii, cântare de biruinţă. Să cântăm şi să strigăm lui Adam şi urmașilor lui: Ieşiţi, credincioşi, la înviere.

CONDACUL ÎNVIERII GLASULUI 8

Înviind din mormânt pe cei morți i-ai ridicat, și pe Adam l-ai înviat; Eva dănțuiește întru Învierea Ta și marginile lumii sărbătoresc întru ridicarea Ta cea din morți, mult milostive.

ICOSUL ÎNVIERII GLASULUI 8 (se citeşte)

Împărăția iadului prădând și pe cei morți înviindu-i îndelung-răbdătorule, ai întâmpinat pe femeile mironosițe, în locul întristării bucurie aducându-le; și apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruință, Mântuitorul meu, Dătătorule de viață, și făptura ai luminat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură întru Învierea Ta cea din morți, mult milostive.

Apoi cântărețul citește Sinaxarul zilei din Minei

(Exemplu: "Astăzi pomenim pe sfintele mucenițe şi bine biruitoare fecioare Pistis, Elpis, Agapi, și pe maica lor Sofia. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.")

STRANA: cântă Cântările (Catavasiile) VII şi VIII, înaintea cântării a VIII-a recitându-se stihul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

PREOTUL: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstind-o, să o mărim.

STRANA cântă pe glasul Catavasiilor:

Slăvește, suflete al meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi eşti mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi eşti mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi eşti mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

şi îndată se cântă Cântarea a IX-a a Catavasiilor.

®eține! În Duminicile Penticostarului, în afară de Duminica Sfinţilor Părinţi, în loc de Măreşte, suflete al meu pe Domnul ... şi Ceea ce eşti mai cinstită ..., se cântă stihurile cu stihirile de la Cântarea a IX-a a Canonului Praznicului din Penticostar (Penticostarul începe cu Sfintele Paşti şi se termină la Duminica Tuturor Sfinţilor, incluzând fiecare duminică ce urmează Sfintelor Paşti, Înălţarea Domnului şi Pogorârea Sfântului Duh);

®eține! De se va întâmpla Duminica vreun praznic împărătesc (afară de cele la care Mineiul face altă îndrumare) sau odovania praznicului, ori sărbătoarea vreunui sfânt cu polieleu, la cântarea a IX-a se cântă Ceea ce eşti mai cinstită ... cu stihurile arătate mai sus, pe glasul de rând;

®eține! La praznicele împărăteşti şi ale Născătoarei (şi la odovania acestora) ce cad în zilele de rând de peste săptămână, NU se cântă Ceea ce eşti mai cinstită ... ci se cântă stihurile cu stihirile speciale ale cântării a IX-a de la Canonul praznicului;

®eține! La sărbătorile sfinţilor cu polieleu ce cad în zilele de rând de peste săptămână, se cântă: Măreşte, suflete al meu pe Domnul... şi Ceea ce eşti mai cinstită ... pe glasul Catavasiilor;

®eține! La Înălţarea Sf.Cruci, la Naşterea Domnului, la Botezul Domnului, la Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie) şi la Schimbarea la Faţă, NU se cântă Ceea ce eşti mai cinstită ..., chiar dacă aceste praznice ar cădea Duminica, ci se cântă stihurile cu stihirile speciale ale Cântării a IX-a de la Canonul Praznicului. Dacă odovania acestor praznice cade Duminica, se cântă Ceea ce eşti mai cinstită ...

PREOTUL: Ectenia mică cu ecfonisul: Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești...

STRANA: Amin!, apoi (de obicei pe glasul al 2-lea):

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru,

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru,

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru,

Înălţaţi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, înălţaţi, şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor Lui, că Sfânt este.

Şi se cântă îndată Luminânda (Svetilna) de rând a Învierii:

Luminânda 1 a Învierii

Cu Ucenicii să ne suim în muntele Galileii și prin credință să vedem pe Hristos, grăind că a luat putere asupra celor de sus și asupra celor de jos. Să auzim cum învață a boteza toate neamurile în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și că va fi împreună cu ei, precum a făgăduit, până la sfârșitul veacului.

Luminânda a 2-a, a Învierii

Piatra văzând-o răsturnată, Mironosițele s-au bucurat, că au văzut pe un tânăr șezând deasupra ei, care le-a zis: "Iată, Hristos s-a sculat! Spuneți Ucenicilor Lui: Mergeți mai întâi în Galileea, acolo se va arăta vouă, precum a zis mai înainte prietenilor".

Luminânda a 3-a, a Învierii

Că Hristos a înviat nimeni să nu se îndoiască, pentru că S-a arătat Mariei, apoi a fost văzut de cei ce au mers la sat și celorlalți ucenici iarăși S-a arătat; pe care trimițându-i să boteze, El s-a înălțat la cer, de unde S-a pogorât, întărind învățătura cu mulțime de semne.

Luminânda a 4-a, a Învierii

Cu fapte bune luminându-ne, să vedem pe bărbații cei ce au stătut de față, în haine strălucitoare, în mormântul cel de viață purtător, mironosițele plecându-și fața le pământ. Învierea Celui ce stăpânește cerul să o cunoaștem, și la mormântul vieții să alergăm cu Ioan și cu Petru, și de ceea ce s-a făcut mirându-ne, să rămânem, ca să vedem pe Hristos.

Luminânda a 5-a, a Învierii

Viața și Calea, Hristos, din morți sculându-Se, împreună cu Cleopa și cu Luca a călătorit, de care S-a și cunoscut în Emaus, când a frânt pâinea, ale căror suflete și inimi erau arzând, când le-a grăit lor pe cale și le-a tâlcuit Scripturile despre cele ce a pătimit. Cu care să strigăm: "S-a sculat și s-a arătat și lui Simon."

Luminânda a 6-a, a Învierii

Arătând că ești și om după ființă Mântuitorule, înviind din morți, cu mâncare Te-ai împărtășit și, în mijloc stând, ai învățat pe ucenici botezul pocăinței. Și îndată Te-ai înălțat la cerescul Părinte, și învățăceilor ai făgăduit a le trimite pe Mângâietorul. Mărire Învierii Tale, Celui ce ești Dumnezeu și om.

Luminânda a 7-a, a Învierii

Spunând Maria că au luat pe Domnul, au alergat la mormânt Simon și alt ucenic al lui Hristos, pe care îl iubea; și au alergat acești doi și au aflat giulgiurile înăuntru singure zăcând și mahrama capului a fost osebită de dânsele. Pentru aceasta iarăși au tăcut, până ce au văzut pe Hristos.

Luminânda a 8-a, a Învierii

Doi îngeri văzând înlăuntrul mormântului Maria, s-a spăimîntat, și pe Hristos necunoscându-L, ca pe un grădinar L-a întrebat: "Doamne, unde ai pus trupul Iisusului meu?" Și prin strigare cunoscându-L că era însuși Mîntuitorul, a auzit: "Nu te atinge de Mine, la Tatăl mă duc, spune fraților mei".

Luminânda a 9-a, a Învierii

Fiind ușile încuiate, Stăpâne, dacă ai intrat, ai umplut pe Apostoli de Duhul cel prea Sfânt, cu pace învrednicindu-i, cărora și a lega și a dezlega păcatele le-ai zis. Și după opt zile ai arătat lui Toma coasta Ta și mâinile. Cu care strigăm: "Domn și Dumnezeu Tu ești".

Luminânda a 10-a, a Învierii

Marea Tiberiadei a avut odinioară ca pescari pe fiii lui Zevedei, pe Natanail, pe Petru și pe alți doi și pe Toma. Aceștia au aruncat mrejele, după porunca lui Hristos, în partea dreaptă, și au prins mulțime mare de pești. Petru, descoperind atunci pe Mântuitorul, a înotat către Dânsul. Prin aceasta s-a arătat lor a treia oară și pâine le-a arătat și pește pe cărbuni.

Luminânda a 11-a, a Învierii

După dumnezeiasca sculare, de trei ori pe Petru întrebându-l: "Iubești-mă?" Domnul i-a adus aminte de lepădarea cea întreită și iarăși l-a așezat între ucenicii Săi. Văzând Petru pe Ioan, ucenicul pe care-l iubea Iisus, mergând după dânsul, a întrebat pe Stăpânul: "Dar cu acesta ce (va fi)?" "-De voi vrea, a zis Mîntuitorul, să rămână acesta până ce iarăși voi veni, ce-ți este ție, Petre"?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminânda Sfântului (dacă o are, din Minei),

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Luminânda Născătoarei a Învierii:

Luminânda 1 a Născătoarei

Cu Ucenicii împreună te-ai bucurat Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că ai văzut pe Hristos înviat din mormânt a treia zi, precum a zis. Acestora s-a și arătat, învățându-i și arătându-le cele mai bune și poruncindu-le a boteza, în Tatăl și în Fiul și în Duhul; ca să credem noi în învierea Lui și să te mărim pe tine, Fecioară.

Luminânda a 2-a a Născătoarei

Îngerul a adus Fecioarei, mai înainte de zămislirea Ta Hristoase, vestea cea bună, zicându-i: "Bucură-te!" Și tot îngerul a răsturnat piatra mormântului Tău. Acela a adus, în locul întristării, semne de bucurie negrăită, iar acesta în locul morții, pe Tine, Dătătorule de viață, propovăduindu-Te și mărindu-Te, și spunând femeilor și Ucenicilor învierea.

Luminânda a 3-a a Născătoarei

Soare, cel ce ai răsărit astăzi din mormânt, ca un mire din cămară, și iadul ai prădat, și moartea ai stricat, pentru rugăciunile celei ce te-a născut, lumină trimite-ne nouă, lumină care luminează inimile și sufletele, lumină care îndreptează pe toți, să umble în cărările poruncilor Tale și în calea păcii.

Luminânda a 4-a a Născătoarei

"Bucurați-vă" zicând, ai schimbat întristarea strămoșilor, Doamne, aducând în lume bucuria Învierii Tale. Deci, Dătătorule de viață, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, trimite lumina care luminează inimile, lumina îndurărilor Tale, ca să strigăm Ție: "Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Învierii Tale".

Luminânda a 5-a a Născătoarei

Laud mila Ta cea nemăsurată, Făcătorul meu; că pe Tine însuți Te-ai deșertat, ca să poți și să mântuiești firea omenească cea dosădită. Și Dumnezeu fiind, ai primit din curată porunca lui Dumnezeu-Tatăl a Te face om precum sunt eu, afară de păcat, și a Te pogorî până la iad, vrând să mă mântuiești pe mine, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, Stăpâne, întru tot milostive.

Luminânda a 6-a a Născătoarei

Făcătorul făpturii și Dumnezeul tuturor trup omenesc a luat din preacurate sângiuirile tale, Preasfântă Fecioară, și toată firea cea stricată a înnoit, lăsându-te după naștere ca și mai înainte de naștere. Pentru aceasta pe tine toți cu credință te lăudăm, strigând: "Bucură-te, stăpâna lumii".

Luminânda a 7-a a Născătoarei

Mari și preamărite minuni ai lucrat pentru mine, Hristoase al meu mult milostive; că din Fecioară, prunc te-ai născut, negrăit, și crucea ai luat, și moarte răbdând, ai înviat întru mărire și firea noastră ai slobozit din moarte. Mărire, Hristoase, strălucirii Tale, mărire puterii Tale.

Luminânda a 8-a a Născătoarei

Pe Unul din Treime ai născut, Fecioară, negrăit, îndoit în fire fiind și îndoit în lucrare și Unul în ipostas. Deci pe Acesta roagă-l pururea pentru cei ce se închină ție cu credință, ca să se izbăvească de toată bântuiala vrăjmașului, că toți acum către tine scăpăm, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare.

Luminânda a 9-a a Născătoarei

Pe Fiul tău dacă L-ai văzut înviat din groapă a treia zi, dumnezeiască mireasă, Preasfântă Fecioară, ai lepădat toată durerea pe care, ca o Maică, o ai suferit, când L-ai văzut pătimind. Și de bucurie umplându-te, cu Învățăceii Lui cinstindu-l, îl auzi pe El. Pentru aceasta, pe cei ce te mărturisesc pe tine de Dumnezeu Născătoare, miluiește-i.

Luminânda a 10-a a Născătoarei

Pe Domnul, care a înviat a treia zi din mormânt, Fecioară, roagă-L pentru cei ce te laudă pe tine și cu dragoste te fericesc; că pe tine te avem toți scăpare la mântuire și mijlocitoare către Dânsul; că moștenirea ta și robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, și spre a ta mijlocire toți privim.

Luminânda a 11-a a Născătoarei

O, înfricoșată taină! O preamărită minune! Prin moarte, moartea cu totul s-a pierdut. Deci, cine nu Te va lăuda pe Tine și cine nu se va închina Învierii Tale, Cuvântule, și nu va preacinsti pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine cu trup? Pentru ale cărei rugăciuni izbăvește pe toți din gheenă.

®eține! La fel se cântă şi de se va întâmpla duminica vreun praznic sau sfânt cu polieleu.

®eține! Luminândele Învierii corespund celor 11 Evanghelii ale Învierii care se citesc duminica la Utrenie. Ele se cântă de la Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Rusalii) şi urmează neîntrerupt până la Duminica Floriilor, când se cântă doar Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de 3 ori).

®eține! De va fi duminica Înălţarea Sf.Cruci, Naşterea Domnului, Botezul Domnului sau Schimbarea la Faţă, se va cânta Luminânda praznicului respectiv, FĂRĂ Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru.

®eține! La Duminica Floriilor şi în Vinerea Patimilor, seara, la Prohodul Domnului, SE cântă Sfânt este Domnul... (de 3 ori) fără Luminândă, iar în Sâmbăta lui Lazăr SE cântă Sfânt este Domnul... (de 3 ori) şi apoi Luminânda din Triod.

®eține! La celelalte praznice şi sărbători ale sfinţilor, ce cad în zilele de rând de peste săptămână NU se cântă Sfânt este Domnul..., ci îndată dupa Ectenia mică se cântă Luminânda sărbătorii (a sfântului) cu Mărire..., Şi acum... a sărbătorii.

După Luminândă se cântă, pe glasul de rând al Octoihului, cu stihirile şi stihurile lor LAUDELE

STIHURILE LAUDELOR

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Când sunt stihiri pe 6 (Duminica pe 8), se pun stihurile:

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Când sunt stihiri pe 4 (Duminica pe 6), se pun stihurile:

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Când sunt stihiri pe 2 (Duminica pe 4), se pun stihurile:

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Alte stihuri de Duminica:

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

®eține! Dacă duminica praznicul sau sfântul NU are stihiri la Laude, atunci SE cântă toate cele 8 Stihiri ale Laudelor din Octoih (specifice fiecărui glas);

®eține! Dacă duminica praznicul sau sfântul ARE stihiri la Laude, se cântă primele patru Stihiri ale Laudelor Învierii din Octoih, apoi patru stihiri din Minei (primele trei stihiri, apoi slava Sfântului cu a patra stihiră; la ultimele două stihiri ale Sfântului se pun stihuri ale acestuia de la Stihoavna Vecerniei lui);

STIHIRILE LAUDELOR ÎNVIERII CELOR 8 GLASURI

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 1

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi mărim învierea Ta.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai călcat, şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca un atotputernic.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat prin învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să cântăm şi să Te mărim.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Smerenia Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă mărind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărțit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om și de bună voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea. Doamne, mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Când Te-ai pironit pe lemnul Crucii, atunci s-a omorât stăpânirea vrăjmaşului, făptura s-a clătinat de frica Ta, şi iadul s-a prădat cu puterea Ta; pe morţi din morminte i-ai înviat, şi tâlharului raiul i-ai deschis, Hristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ţie !

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Tânguindu-se cinstitele femei, degrabă au ajuns la mormântul Tău și au aflat mormântul deschis şi aflând de la înger acea nouă şi preamărită minune, au vestit apostolilor că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Rănilor celor dumnezeieşti ale patimilor Tale ne închinăm, Hristoase Dumnezeule, şi preamăritei jertfe celei din Sion, care s-a făcut la sfârşitul veacurilor, cu dumnezeiască arătare. Că pe cei ce dormeau întru întuneric i-ai luminat, Soarele dreptăţii, ducându-i la strălucirea cea neînserată. Doamne, mărire Ţie !

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Iubitorilor de tulburare, farisei şi cărturari, ascultaţi : Unde sunt cei ce veniseră la Pilat ? Să spună ostaşii care străjuiau, unde sunt peceţile mormântului? Unde a fost mutat Cel îngropat? Unde a fost vândut Cel nevândut? Cum s-a furat Vistierul? Pentru ce clevetiţi Învierea Mântuitorului, călcătorilor de lege iudei? Înviat-a Cel slobod între morţi şi a dăruit lumii mare milă.

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 2

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te măreşte, Doamne; că prin cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor Învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul? Pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Îngerul a adus Fecioarei, mai înainte de zămislirea Ta, Hristoase, vestea cea bună, zicându-i: Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra măritului Tău mormânt a răsturnat-o. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, ne-a propovăduit. Pentru aceasta, strigăm Ție: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Vărsat-au miruri cu lacrimi femeile la mormântul Tău și s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit: A înviat Domnul!

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Să laude neamurile și popoarele pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care, de voie pentru noi, Crucea a răbdat și în iad până a treia zi a fost; și să se închine Învierii Lui celei din morți, prin care s-au luminat toate marginile lumii.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Răstignitu-Te-ai și Te-ai îngropat Hristoase, precum Însuți ai voit; prădat-ai moartea și ai înviat întru mărire, ca un Dumnezeu și Stăpân, dăruind lumii viață veșnică și mare milă.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Cu adevărat călcătorilor de Lege, pecetluind voi piatra, de mai mare minune ne-ați învrednicit; cunoscând aceasta și străjerii, cărora de la mormânt le-ați zis: Spuneți că, voi dormind, au venit ucenicii și L-au furat pe El. Dar cine fură un mort, mai ales și gol fiind? A înviat El Însuși cu a Sa putere ca un Dumnezeu, lăsând în mormânt și cele de îngropare ale sale. Veniți de vedeți, iudeilor, cum nu a rupt pecețile Cel ce a călcat moartea iar neamului omenesc a dăruit viață nesfârșită și mare milă.

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 3

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Veniţi, toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare; că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat; şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Acestuia sa ne închinăm.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne; dar soborul deşertăciunii, umplând de daruri dreapta lor, socoteau că vor ascunde învierea Ta, pe care lumea o slăveşte. Miluieşte-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Toate s-au umplut de bucurie luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat un înger pe piatră şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumină, Iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preaslăvească toată făptura pe Tine, Cel singur fără de păcat. Miluieşte-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Ca pe o cântare de dimineaţă mironosiţele femei îţi aduceau lacrimile, Doamne; că, având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, grăbindu-se să ungă preacurat trupul Tău. Iar un înger şezând pe piatră le-a binevestit : Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Că moartea călcând, a înviat ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viaţă, a grăit mironosiţelor: Deşertat-a mormintele Mântuitorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, ca un însuşi Dumnezeu şi Atotputernic.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

În mormânt Te-a căutat, venind în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena; dar, neaflându-Te, se tânguia cu plângere, strigând: Vai mie, Mântuitorul meu! Cum ai fost furat, împărate al tuturor? Dar doi îngeri de lumină purtători dinăuntrul mormântului au strigat: Ce plângi, femeie? Plâng, a zis ea, că au luat pc Domnul meu din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus. Dar întorcându-se ea, cum Te-a văzut, îndată a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, slavă Ţie.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Iudeii în mormânt au zăvorât Viaţa, iar tâlharul a deschis cu limba raiul, strigând şi grăind : Cel ce cu mine şi pentru mine ai fost răstignit, împreună cu mine ai fost pironit pe lemn şi Te-ai arătat mie împreună cu Tatăl pe scaun şezând. Că Acesta este Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 4

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Cel ce crucea și moartea ai suferit și ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, mărim Învierea Ta.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Cu crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai slobozit pe noi și cu moartea Ta pe diavolul care chinuia firea noastră l-ai surpat și întru Învierea Ta toate le-ai umplut de lumină. Pentru aceasta strigăm către Tine: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Cu crucea Ta, Hristoase, Mântuitorule, povățuiește-ne pe noi la adevărul Tău și ne mântuiește de cursele vrăjmașului. Cel ce ai înviat din morți ridică-ne pe noi cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Din sânurile Părintelui Tău nedespărțindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te neschimbat, și cruce și moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce ești fără de patimă cu dumnezeirea; și înviind din morți, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Atotputernic.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Moarte ai luat cu trupul, nouă nemurire lucrând Mântuitorule, şi în mormânt Te-ai sălăşluit, ca să ne slobozeşti pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine. Pătimit-ai ca un om, dar ai înviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Mărire Ție, Dătătorule de viață, Doamne, unule iubitorule de oameni.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Pietrele s-au despicat Mântuitorule, când s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpăţânii. Înfricoşatu-s-au portarii iadului, când te-ai așezat în mormânt ca un mort. Pentru că, stricând puterea morţii, celor morţi tuturor nestricăciune le-ai dăruit cu învierea Ta, Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Dorind femeile să vadă Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, venit-a, apucând înainte, Maria Magdalena, dar aflat-a piatra răsturnată de pe mormânt, şi pe înger şezând şi grăind: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Înviat-a ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Unde este Iisus pe care aţi gândit că-l veţi păzi? Spune-ți, iudeilor, unde este Acela, pe care L-aţi pus în mormânt, piatra pecetluind? Daţi pe Cel mort, cei ce v-aţi lepădat de viață! Daţi pe Cel îngropat, sau credeţi Celui ce a înviat! De veţi tăcea voi Învierea Domnului, pietrele vor striga, mai vârtos cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina iconomiei Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție!

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 5

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Doamne, Împărate al veacurilor și făcătorul tuturor, Cel ce pentru noi răstignire și îngropare cu trupul ai luat, ca pe noi pe toți să ne slobozești; Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune, sau cine va vesti tainele Tale cele înfricoșate? Că întrupându-Te pentru noi, precum Însuți ai voit, tăria puterii Tale ai arătat, cu crucea Ta ai deschis tâlharului Raiul și cu îngroparea Ta încuietorile iadului le-ai sfărâmat, și cu Învierea Ta toate le-ai îmbogățit, Îndurate, mărire Ție!

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Mironosițele femei, ajungând la mormânt foarte de dimineață, Te-au căutat, cu miruri să Te ungă pe Tine, Cuvântul Cel fără de moarte și Dumnezeu, și graiurile îngerului în urechi luând, s-au întors cu bucurie să vestească Apostolilor că ai înviat viața tuturor, și ai dăruit lumii curățire și mare milă.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Străjerii mormântului Tău, cel de Dumnezeu primitor, au zis către iudei: O, sfatul vostru cel cu minte deșartă! Încercând să străjuiti pe Cel nemărginit, în zadar v-ați ostenit. Vrând să tăinuiți învierea Celui răstignit, și mai deslușit ați arătat-o. O, adunarea voastră, cea cu minte deșartă! Pentru ce plănuiți să ascundeți iarăși ceea ce nu se ascunde? Ci mai degrabă auziți de la noi și credeți adevărul celor întâmplate: înger strălucitor de lumină din cer coborându-se, piatra a răsturnat; de a cărui frică eram cuprinși, ca amorțiți; și acela, strigând Mironosițelor celor neîncrezătoare, a zis: Femeilor, nu vedeți oare amorțirea străjerilor, dezlegarea peceților și deșertarea iadului? Pentru ce căutați, ca pe un mort, pe Cel ce a surpat biruința iadului și boldul morții l-a zdrobit? Ci mergând degrabă, binevestiți Apostolilor Învierea, fără frică strigând: Cu adevărat a înviat Domnul, Cel ce are mare milă.

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 6

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este; și spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; miluiește-ne pe noi.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Cel ce ai înviat, Te lăudăm, miluiește-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Deopotrivă cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; miluiește-ne pe noi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina Învierii Tale; că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte ai stricat, ca pe Adam să-l slobozești. Pentru aceasta, în cer îngerii se bucură, şi pe pământ oamenii măresc bună-îndurarea Ta ce s-a făcut spre noi, Iubitorule de oameni.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

O, călcătorilor de lege iudei, unde sunt peceţile şi arginţii pe care i-aţi dat ostaşilor? Nu s-a furat vistieria, ci a înviat ca un puternic; iar voi înşivă v-aţi ruşinat, lepădându-vă de Hristos, Domnul slavei, Cel ce a pătimit şi S-a îngropat şi a înviat din morţi. Acestuia să ne închinăm.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Mormântul pecetluit fiind, cum s-a furat trupul Lui, iudeilor, care strajă aţi aşezat şi semne aţi pus ? Prin uşile încuiate a ieşit Împăratul. Sau ca pe un mort puneţi-L înainte, sau ca unui Dumnezeu închinaţi-vă cu noi, cântând : Mărire Crucii tale, Doamne, şi Învierii tale.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Femeile mironosițe tânguindu-se, au ajuns, Doamne, la mormântul Tău cel primitor de viaţă şi mir purtând, trupul Tău cel preacurat îl căutau să-l ungă. Dar, au aflat înger purtător de lumină pe piatră şezând şi către dânsele strigând şi grăind : Pentru ce lăcrimați pentru Cel ce a izvorât din coastă viaţa lumii ? Ce căutaţi ca pe un mort pe Cel fără de moarte ? Ci, mai degrabă, alergând, vestiţi ucenicilor Lui bucuria cea a toată lumea, a măritei Învierii Lui; întru care și pe noi, Mântuitorule, luminându-ne, dăruieşte-ne curăţire şi mare milă.

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 7

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule, bucurie mare; lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu!

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn Iisus, unuia celui fără de păcat.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Învierii lui Hristos nu încetăm să ne închinăm, că Iisus ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre; Sfânt e Domnul Iisus, cel ce ne-a arătat Învierea.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că pentru noi Dumnezeu este între oameni; pentru firea cea stricată, Cuvântul trup s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi; pentru cei nemulţumitori - Binefăcătorul; pentru cei robiţi - Slobozitorul; pentru cei ce şedeau în întuneric - Soarele dreptăţii; pe cruce - fără patimă; în iad - Lumină; în moarte - viaţă; înviere pentru cei căzuţi. Către Acesta să strigăm: Dumnezeul nostru, mărire Ţie!

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Porţile iadului le-ai sfârâmat, Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat, cu puternică tăria Ta; şi împreună ai sculat pe morţii cei ce din veac dormeau în întuneric, cu dumnezeiască şi slăvită învierea Ta, ca un împărat al tuturor şi Dumnezeu atotputernic.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui, că împreună a ridicat pe morţi din legăturile cele nedezlegate ale iadului, şi a dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Strălucind îngerul, şedea pe piatra mormântului cel de Viaţă primitor şi femeilor mironosiţe a binevestit, grăind : înviat-a Domnul, precum mai înainte a zis vouă. Spuneţi ucenicilor Lui că va merge mai înainte de voi în Galileea şi lumii va dărui viaţă veşnică şi mare milă.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Pentru ce aţi lepădat Piatra cea din capul unghiului, o, iudeilor călcători de lege? Aceasta este Piatra pe care a pus-o în Sion Dumnezeu, Cel ce din piatră a izvorât apă în pustiu şi nouă ne-a izvorât, din coasta Ta, nemurire. Aceasta este Piatra care din muntele cel fecioresc s-a tăiat fără de poftă bărbătească, Fiul Omului, Care va să vină pe norii cerului, la Cel vechi de zile, precum a zis Daniil; şi veşnică este împărăţia Lui.

Stihirile Laudelor Învierii - Glas 8

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)

Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)

Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai slobozit din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.

Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)

Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)

Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ne-ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că pe morţi ai înviat şi moartea ai surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)

Îngerul Tău, Doamne, care a propovăduit Învierea, pe străjeri i-a înfricoșat; iar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Psalm 150:4)

Pătimit-ai pe Cruce, Cel fără patimă cu Dumnezeirea; îngropare ai luat de trei zile ca pe noi să ne slobozeşti din robia vrăjmaşului, şi, fără de moarte făcându-ne, să ne înviezi pe noi, Hristoase Dumnezeule, prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Psalm 150:5-6)

Închinu-mă și măresc şi laud, Hristoase, Învierea Ta cea din mormânt prin care ne-ai slobozit pe noi din legăturile iadului cele nedezlegate şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)

Mormântul Tău, cel de viaţă primitor, străjuindu-1 călcătorii de lege, cu strajă l-au pecetluit pe el. Iar Tu, ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic, ai înviat a treia zi.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)

Mergând Tu la porţile iadului, Doamne, şi zdrobindu-le, prădatul iad aşa a strigat: Cine este Acesta, că nu se osândește întru cele mai dedesubt ale pământului, ci, ca pe un cort a stricat temniţa morţii? Luatu-L-am ca pe un mort şi mă cutremur ca de un Dumnezeu. Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.

Apoi: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

și Stihira de rând a Evangheliei Învierii (Voscreasna)

Stihira Evangheliei I, glas 1

În munte mergând Ucenicii, pentru înălțarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul și s-au închinat Lui. Iară Domnul, arătându-le că I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ, i-a trimis în lume ca să propovăduiască învierea Lui cea din morți și suirea la ceruri. Acestora le-a și făgăduit că în veci va petrece cu ei Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre.

Stihira Evangheliei a 2-a, glas 2

Cu miresme venind femeile, cele ce au fost cu Maria, și nepricepându-se cum vor putea să-și împlinească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată și dumnezeiesc tânăr, potolind tulburarea sufletelor lor, a zis: "S-a sculat Iisus Domnul. Pentru aceasta spuneți vestitorilor Lui Ucenici, să meargă în Galileea și-l vor vedea pe El înviat din morți, ca pe dătătorul de viață și Domnul".

Stihira Evangheliei a 3-a, glas 3

Mariei Magdalena, celei ce a vestit Învierea Mântuitorului cea din morți și arătarea, necrezând Ucenicii, au fost mustrați pentru învârtoșarea inimii. Fiind apoi înarmați cu semne și minuni, la propovăduire au fost trimiși. Și Tu, Doamne, la începătorul luminii, la Tatăl, te-ai înălțat. Iar ei au propovăduit pretutindeni cuvântul, cu minuni încredințându-i. Pentru aceasta, luminându-ne printr-înșii, mărim Învierea Ta cea din morți, Iubitorule de oameni, Doamne.

Stihira Evangheliei a 4-a, glas 4

Foarte de dimineață era, și femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase, și trupul cel dorit de dânsele nu s-a aflat. Pentru aceasta mirându-se ele, cei ce le-au stătut înainte în veșminte strălucitoare le-au zis: "Ce căutați pe cel viu cu cei morți? S-a sculat, precum a zis mai înainte. Nu vă mai aduceți aminte de cuvintele Lui?" Cărora crezând ele, au propovăduit cele ce au văzut. Dar Ucenicii fiind încă zăbavnici, bunele vestiri li s-au părut a fi vorbe deșarte. Iar Petru a alergat și văzând, s-a mirat întru sine de ceea ce se făcuse.

Stihira Evangheliei a 5-a, glas 5

O, preaînțelepte judecățile Tale, Hristoase! Cum lui Ioan și lui Petru prin giulgiurile singure ai dat a cunoaște Învierea Ta? Și cu Luca și cu Cleopa împreună călătorind ai vorbit, și vorbind, nu îndată Te-ai arătat pe Tine? Pentru aceasta și învinuire ai luat, ca și cum ai fi fost străin în Ierusalim, și n-ai fi fost părtaș până la sfârșit sfaturilor lor. Ci ca Cel ce toate spre folosul zidirii le orânduiești, le-ai descoperit și proorocirile cele despre Tine și când ai binecuvântat pâinea, ai fost cunoscut de dânșii, ale căror inimi și mai înainte de aceasta spre cunoștința Ta se aprindeau. Ucenicilor, fiind adunați, iată, luminat li s-a propovăduit Învierea Ta, prin care miluiește-ne pe noi.

Stihira Evangheliei a 6-a, glas 6

Tu, Hristoase, ești pacea cea adevărată pentru oamenii lui Dumnezeu, Pacea Ta dând-o Învățăceilor, după Înviere, înfricați s-au arătat, părându-li-se că văd nălucă. Tu însă ai potolit tulburarea sufletelor lor, arătându-le mâinile și picioarele Tale, dar necrezând ei încă, cu împărtășirea mâncării și cu pomenirea învățăturilor le-ai deschis lor mintea, să înțeleagă Scripturile. Cărora și părinteasca făgăduință făcându-le și binecuvântându-i pe ei, Te-ai suit la cer; pentru aceasta cu dânșii ne închinăm Ție, Doamne, mărire Ție.

Stihira Evangheliei a 7-a, glas 7

Iată întuneric și de dimineață este și ce stai la groapă, Marie, mult întuneric având în minte? Pentru ce întrebi, unde a fost pus Iisus? Ci vezi cum Învățăceii împreună alergând, prin giulgiuri și prin mahramă au descoperit Învierea și și-au adus aminte de Scriptura cea pentru aceasta. Cu care și prin care și noi crezând, te lăudăm, pe Tine dătătorule de viață, Hristoase.

Stihira Evangheliei a 8-a, glas 8

Lacrimile Mariei nu în zadar s-au vărsat cu căldură, că iată s-a învrednicit și a fi întrebată de îngeri și a te vedea pe Tine, Iisuse. Ci încă cele pământești cugeta ca o femeie neputincioasă. Pentru aceasta s-a și oprit a se atinge de Tine, Hristoase. Ci ca propovăduitoare s-a trimis Învățăceilor Tăi, cărora bunele vestiri le-a spus, suirea la moștenirea părintească vestindu-le. Cu care învrednicește-ne și pe noi arătării Tale, Stăpâne, Doamne.

Stihira Evangheliei a 9-a, glas 5

Ca întru anii cei de apoi, fiind seară într-una a sâmbetelor, stătut-ai înaintea prietenilor, Hristoase, și cu minune ai adeverit minunea. Căci ușile fiind încuiate ai intrat înăuntru, adeverind Învierea Ta cea din morți. Pe Ucenici i-ai umplut de bucurie și Duh Sfânt le-ai dat lor, și puterea iertării păcatelor le-ai dat și pe Toma nu l-ai lăsat să se afunde în valul necredinței. Pentru aceasta dă-ne și nouă cunoștință adevărată și iertare de greșeli, milostive Doamne.

Stihira Evangheliei a 10-a, glas 6

După pogorârea în iad și după învierea din morți, întristați fiind Ucenicii, precum li se cădea, pentru despărțirea Ta, Hristoase, la lucrarea lor s-au întors și iarăși luntrea și mrejele au luat, dar vânatul nicăiri. Tu, Mântuitorule, arătându-Te atunci ca un Stăpân al tuturor, de-a dreapta ai poruncit să arunce mrejele. Și s-a făcut cuvântul faptă și îndată mulțime multă de pești, și cină străină gata pe pământ, de care împărtășindu-se atunci Ucenicii Tăi, și pe noi acum duhovnicește ne învrednicește să ne desfătăm, Iubitorule de oameni, Doamne.

Stihira Evangheliei a 11-a, glas 6

Arătându-te pe Tine Ucenicilor Tăi, Mântuitorule, după Înviere, lui Simon i-ai dat iarăși pașterea oilor, spre răsplătirea dragostei, adică purtarea de grijă de a le păstori pe dânsele. Pentru aceasta iertându-i căderea din vremea patimilor ai și zis: "De mă iubești, Petre, păstorește mielușeii mei, păstorește oile mele" Iar el îndată arătându-și iubirea prietenească a întrebat despre celălalt învățăcel. Cu ale căror rugăciuni Hristoase, turma Ta păzește-o de lupii cei ce o risipesc pe dânsa.

Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

și Stihira Născătoarei de Dumnezeu (de mai jos, pe glasul Stihirii Evangheliei Învierii care s-a cântat):

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ţie!

_______________________________________________________________________________________________________________________________________

®eține! În Duminicile Triodului şi ale Penticostarului (afară de Duminica Mironosiţelor şi de Duminica Tuturor Sfinţilor), în Duminica Sfinţilor Strămoşi (a 28-a după Rusalii) şi a Sfinţilor Părinţi după Trup ai Domnului (dinaintea Naşterii Domnului), NU se cântă Stihira Evangheliei Învierii, ci se cântă Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Laudele indicate în Triod, Penticostar şi Mineiul pe luna Decembrie, apoi: Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, după care: Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... pe glasul de rând;

®eține! La Înălţarea Sf.Cruci, la Naşterea Domnului, la Botezul Domnului şi la Schimbarea la Faţă, Laudele, Slavă ... Şi acum..., cu stihurile lor, se pun toate din Minei. La aceste praznice NU se cântă Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., chiar de ar cădea duminica;

®eține! La praznicele şi la sfinţii cu polieleu ce cad în zilele de peste săptămână, Laudele cu stihurile si stihirile lor se cântă din Minei pe glasul primelor stihiri de acolo. La Slavă ..., Şi acum... se pun stihirile indicate în Minei, apoi a Născătoarei - cea de la Laude (tot din Minei) şi Doxologia, pe glasul pe care s-a cântat stihira de la Și acum....

__________________________________________________________________________________________

Apoi, PREOTUL zice, deschizând uşile împărăteşti: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

iar STRANA cântă pe glasul Stihirii Evangheliei Învierii de rând,

DOXOLOGIA MARE

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ţie, îţi mulţumim Ţie, Te mărim pe Tine, pentru mărirea Ta cea mare.

Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ştergi păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ştergi păcatele lumii.

Primeşte rugăciunile noastre, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.

Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl, Amin.

În toate zilele bine Te vom cuvânta şi vom lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci, Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam; eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

În duminicile în care este de rând unul dintre glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea sau al 4-lea, se cântă acest Tropar al Învierii, pe glasul 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut.

Să cântăm Celui ce-a înviat din mormânt

şi începătorului vieţii noastre;

că stricând cu moartea pe moarte,

ne-a dăruit nouă biruinţă şi mare milă.

Iar în duminicile în care este de rând unul din glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea sau al 8-lea, se cântă acest Tropar al învierii, pe glasul 8:

Înviat-ai din mormânt,

şi legăturile iadului le-ai rupt;

stricat-ai osânda morţii, Doamne,

pe toţi din cursele vrăjmaşului mântuindu-i;

Arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi,

i-ai trimis pe ei la propovăduire;

şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii,

Unule Mult Milostive.

®eține! În Duminica Învierii, în Duminica Tomii, în Duminica Rusaliilor şi în Duminica Floriilor, precum şi la: Înălţarea Sfintei Cruci, Naşterea Domnului, Botezul Domnului şi Schimbarea la Faţă, chiar de s-ar întâmpla duminica, NU se cântă: Astăzi mântuirea... sau Înviat-ai din marmânt ... ci SE cântă troparul praznicului respectiv.

®eține! La sărbătorile ce cad în zilele de rând ale săptămânii se cântă troparul sărbătorii sau al sfântului.

ÎN CONTINUARE: SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA LITURGHIE A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR SAU A SFÂNTULUI VASILE CEL MARE, DUPĂ CAZ.

NOTĂ: Prezentul material, care nu este nici pe departe perfect, l-am scris în format word, astfel ca oricine să îl poată modifica sau corecta după cum consideră de cuviință.

DOAMNE AJUTĂ!

Apăsați aici și începeți să scrieți. Inventore veritatis et quasi architecto beatae vitae dicta sunt explicabo nemo enim ipsam voluptatem quia voluptas sit aspernatur aut odit aut fugit sed quia consequuntur magni dolores eos qui ratione voluptatem sequi nesciunt neque porro.

Nesciunt neque porro quisquam est qui dolorem ipsum quia dolor sit amet consectetur adipisci velit sed quia non numquam eius modi tempora incidunt ut labore et dolore magnam aliquam quaerat voluptatem ut enim ad minima veniam quis nostrum exercitationem ullam corporis.